14 definiții pentru juvenil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis.

JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis.

juvenil, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 58/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr juvénile, lat juvenilis] 1 Care aparține tinereții Si: tineresc, (înv) junesc. 2 (Îs) Infracționalitate ~ă Infracționalitate în rândul minorilor. 3 (Înv; îs) Apă ~ă Apă minerală.

JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. (Uneori cu nuanță ironică) Tineresc. Se pregătea cu naivitatea juvenilă să-i combată argumentele. C. PETRESCU, A. 318. O scăpare ce-i mai amintește încă visurile lui juvenile, încordarea lui, viziunile fulgurante ce i-au trecut odată prin minte. ANGHEL, PR. 69. Două modeluri [de statui ale Dianei] caracterizate unul prin grația corectă și prin vigoarea juvenilă a antichității, celalt prin eleganța mai răsfățată și mai somptuoasă a Renașterii. ODOBESCU, S. III 58.

JUVENÍL, -Ă adj. 1. Tineresc. 2. (Despre substanțe) Care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, putând ajunge până la suprafață. ◊ Apă juvenilă = apă minerală. [< fr. juvénile, cf. lat. iuvenilis].

JUVENÍL, -Ă adj. 1. care aparține tinereții; tineresc. 2. (despre substanțe) care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, până la suprafață. 3. (despre organisme) tânăr. (< fr. juvénile, lat. iuvenilis)

JUVENÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; tineresc. 2): Apă ~ă apă provenită din condensarea subterană a vaporilor rezultați din procesele la care e supusă magma. /<fr. juvénile, lat. juvenilis

juvenil a. ce ține de junețe: ardoare juvenilă.

* juveníl, -ă adj. (lat. juvenilis, d. júvenis, june. tînăr). Tineresc, de tînăr: ardoare juvenilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle

juveníl adj. m., pl. juveníli; f. sg. juvenílă, pl. juveníle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: juvenil
juvenil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvenil
  • juvenilul
  • juvenilu‑
  • juveni
  • juvenila
plural
  • juvenili
  • juvenilii
  • juvenile
  • juvenilele
genitiv-dativ singular
  • juvenil
  • juvenilului
  • juvenile
  • juvenilei
plural
  • juvenili
  • juvenililor
  • juvenile
  • juvenilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

juvenil

  • 1. Care aparține tinereții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tineresc attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se pregătea cu naivitatea juvenilă să-i combată argumentele. C. PETRESCU, A. 318.
      surse: DLRLC
    • O scăpare ce-i mai amintește încă visurile lui juvenile, încordarea lui, viziunile fulgurante ce i-au trecut odată prin minte. ANGHEL, PR. 69.
      surse: DLRLC
    • Două modeluri [de statui ale Dianei] caracterizate unul prin grația corectă și prin vigoarea juvenilă a antichității, celalt prin eleganța mai răsfățată și mai somptuoasă a Renașterii. ODOBESCU, S. III 58.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor
      surse: NODEX sinonime: tineresc
  • 2. (Despre substanțe) Care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, putând ajunge până la suprafață.
    surse: DN
    • 2.1. Apă juvenilă = apă provenită din condensarea subterană a vaporilor rezultați din procesele la care e supusă magma; apă minerală.
      surse: DN NODEX
  • 3. Despre organisme:
    surse: MDN '00 sinonime: tânăr (adj.)

etimologie: