15 definiții pentru jurist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jurist, ~ă smf [At: MAIORESCU, CR. I, 233 / V: iu~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr juriste, lat jurista] 1 Specialist în științele juridice. 2 (Înv) Student(ă) în drept.

JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista.

JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student(ă) în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista.

JURÍST, juriști, s. m. Persoană care se îndeletnicește în mod profesional cu dreptul sau care întrunește condițiile cerute de lege pentru aceasta; (învechit) student în drept. Juriștii au datoria de a elabora lucrări care să arate rolul statului și dreptului în dezvoltarea bazei socialiste în țara noastră, rolul dreptului în lichidarea rămășițelor capitaliste din economie, din conștiința oamenilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 5/5. Tu, Costea, în calitate de viitor jurist, ești cel mai în măsură s-o știi. C. PETRESCU, C. V. 92.

JURÍST s.m. Specialist în drept; persoană care practică această profesiune. [< fr. juriste].

JURÍST, -Ă s. m. f. specialist în științe juridice. (< fr. juriste, lat. jurista)

JURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în jurisprudență. /<fr. juriste, lat. jurista

jurist m. cel ce scrie asupra materiilor de drept.

* juríst m. (mlat. jurista, d. jus, juris, drept, dreptate). Acela care știe dreptu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juríst s. m., pl. juríști

juríst s. m., pl. juríști

jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste

jurístă s. f., pl. juríste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JURÍST s. (înv.) legist, pravilist, prăvilaș.

JURIST s. (JUR.) (înv.) legist, pravilist, prăvilaș.

Intrare: jurist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurist
  • juristul
  • juristu‑
plural
  • juriști
  • juriștii
genitiv-dativ singular
  • jurist
  • juristului
plural
  • juriști
  • juriștilor
vocativ singular
  • juristule
  • juriste
plural
  • juriștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jurist juristă

  • 1. Specialist în științele juridice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: legist pravilist prăvilaș un exemplu
    exemple
    • Juriștii au datoria de a elabora lucrări care să arate rolul statului și dreptului în dezvoltarea bazei socialiste în țara noastră, rolul dreptului în lichidarea rămășițelor capitaliste din economie, din conștiința oamenilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 5/5.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Student în drept.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tu, Costea, în calitate de viitor jurist, ești cel mai în măsură s-o știi. C. PETRESCU, C. V. 92.
        surse: DLRLC

etimologie: