16 definiții pentru legist (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIST, legiști, adj. (în sintagma) Medic legist (și substantivat, m.) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. – Din fr. légiste.

legist, ~ă [At: HELIADE, D. J. 12 / Pl: ~iști, ~e / E: fr légiste, it legista, ger Legist] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care studiază legi (37) Si: legalnic (2). 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care cunoaște legi (37). 5-6 smf,a (Rar) (Persoană) care elaborează legi (37) Si: (înv) pravilist. 7 a (Rar; lpl) Adepți ai unei școli filozofice chinezești din secolele IV-III î. Hr., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi (37) și nu de tradiții. 8-9 sm, a (Îs) Medic ~ Medic specializat în efectuarea expertizelor și examenelor medicale necesare clarificării unor aspecte care interesează justiția Si: legal (19).

LEGIST, -Ă, legiști, -ste, adj. (În sintagma) Medic legist (și substantivat) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. – Din fr. légiste.

LEGIST, -Ă, legiști, -ste, adj. (În expr.) Medic legist = medic însărcinat cu lămurirea din punct de vedere juridic a chestiunilor medicale care privesc justiția. Aici era nevoie numai de medicul legist. C. PETRESCU, C. V. 36. ♦ (Substantivat, neobișnuit) Jurist. Poet, legist, orator, el se vedea pe rînd de toate. MACEDONSKI, O. III 73.

LEGIST adj.m. Medic legist = medic specialist în medicina legală. ♦ (s.m.; rar) Jurist. // s.m.pl. 1. Adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III î.e.n., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. [< fr. légiste].

LEGIST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste)

LEGIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Specialist în legislație; jurist. 2) Persoană care studiază legile; student la drept. 3): Medic ~ medic care face anumite constatări pentru justiție. /<fr. legiste

legist m. cel ce știe sau studiază în special legile.

*legíst m. (d. lege saŭ mlat. legista). Jurisconsult, savant în legĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!legist adj. m., s. m., pl. legiști; adj. f., s. f. legistă, pl. legiste

legist adj. m., s. m., pl. legiști

legist adj. m., s. m., pl. legiști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

legist, legiști s. m. (intl.) polițist.

Intrare: legist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legist
  • legistul
  • legistu‑
plural
  • legiști
  • legiștii
genitiv-dativ singular
  • legist
  • legistului
plural
  • legiști
  • legiștilor
vocativ singular
  • legistule
  • legiste
plural
  • legiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legist, legiștisubstantiv masculin
legistă, legistesubstantiv feminin
legist, legistăadjectiv

  • 1. Cel care cunoaște și studiază legile. DLRLC DN MDN '00
    sinonime: jurist
    • format_quote Poet, legist, orator, el se vedea pe rînd de toate. MACEDONSKI, O. III 73. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă (Medic legist) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Aici era nevoie numai de medicul legist. C. PETRESCU, C. V. 36. DLRLC
  • 2. substantiv masculin plural Adepți ai unei școli filozofice chineze din secolele IV-III î.e.n., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. DN
  • 3. substantiv masculin plural Grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.