14 definiții pentru jupâneasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă.

JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă.

jupânea sf [At: PRAV. MOLD. 514 / V: ~pin~, ~pun~, (Mol) ~pen~ / Pl: ~ese / E: jupân + -easă] (Înv) 1 Soție de jupân (1) Si: (înv) jupână (1). 2-3 (Soție sau) văduvă de boier. 4 Boieroaică. 5 Patroană. 6 Soție de evreu. 7 Orășeancă. 8 (Pex) Titlu de politețe folosit la adresa unei orășence în raport cu o femeie de la țară. 9 (Înv) Femeie angajată pentru a conduce treburile unei gospodării Si: madamă, menajeră. 10 (Mun; pex) Servitoare. 11-12 (Înv) Soție a unui negustor sau a unui om înstărit.

JUPÂNEÁSĂ ~ése f. înv. 1) Soție a jupânului. 2 Îngrijitoare într-o casă particulară. 3) Femeie de la oraș; orășeancă; târgoveață. /jupân + suf. ~easă

jupâneasă f. 1. od. soția boierului (Doamna fiind od. titlul excluziv al principesei domnitoare): boierii și jupânesele lor BĂLC.; 2. azi, titlu dat femeilor din popor (între boierime și țărănime): condurul nu se potrivi la nicio fată de împărat, la nicio cocoană, la nicio jupâneasă, la nicio țărancă ISP.; 3. îngrijitoare în casă; 4. (în poezia populară) femeie în genere: mormânturi de jupânese POP.; 5. în domeniul fabulei: jupâneasa vulpe.

JUPÎNEÁSĂ, jupînese, s. f. 1. (Învechit) Soția unui boier; boieroaică, cucoană. Are boierul o jupîneasă tot ca dînsul de bună și de blajină. SADOVEANU, O. I 49. Nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă, dacă era frumoasă. NEGRUZZI, S. I 144. Logofăt Solomon Bîrlădeanu și jupîneasa sa. id. ib. 318. ◊ (Ironic, pentru o fată tînără) Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorit. CREANGĂ, A. 3. Dec!... ce te răstești așa la mine, jupîneasă?... Ai uitat cu cine vorbești? ALECSANDRI, T. I 35. Mama nu mă lasă Să-i aduc leneșă-n casă, Cum ești tu, măi jupîneasă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. ◊ (În personificări) Cinstită jupîneasă Luni, Vorbește-Achim dintre cărbuni, Ian vezi! Ai oameni buni în casă! COȘBUC, P. II 235. 2. (Învechit) Soția unui negustor, a unui om înstărit. Lasă-mă, jupîneasă... în pace; că eu știu ce știu eu. CREANGĂ, P. 118. Taci, iadule, nu crișca, Că destul te-i sătura De jupîni cu jupînese Și de popi cu preotese! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. ♦ Orășeancă, tîrgoveață. Condurul nu se potrivi... la nici o cucoană, la nici o jupîneasă, la nici o țărancă. ISPIRESCU, L. 306. 3. (În trecut) Femeie angajată pentru a conduce și supraveghea bunul mers al gospodăriei; menajeră; p. ext. femeie de serviciu, fată în casă. Ileana s-a învățat a face serviciul în casă, ca o jupîneasă de la oraș. REBREANU, R. II 49. În momentul acesta jupîneasa cea răgușită intră cu tava, aducînd dulceață și cafele. CARAGIALE, O. II 165. (Cu pronunțare regională) Auzi vorbe!... eu să fiu tot una cu un ciocoi... și tu, ce ești cucoană protipenda, să fii tot una c-o giupîneasă din casă! ALECSANDRI, T. I 62.

JUPÎNEASĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) 1. Soție de boier. A: Cela ce va lua doi muieri și amîndoauă giupînease să se cearte. PRAV. Au pribegit în Tara Lesască luîndu-ș și giupîneasa. NCL II, 299. Blagorodnicilor boiari și giupînese și fiilor lor. SP, 27r; cf. VARLAAM; NCL II, 295. B: Trimi-se pre doamnă-sa la Giurgiov împreună cu toate jupînesele boierilor. LET. ȚR, 75v. Le luau toate avuțiile si să culca cu toate jupînesele si cocoanele lor. GI, 9r; cf. GAVRIL, NIF.; ÎNDREPTAREA LEGII; BIBLIA (1688); ISOPIE (1705); POVESTE DE FOLOS A LUI ALEXIE (1760). C: Gsupĕnasĕ. AC, 342. 2. Doamnă, cocoană. A: O muiare giupîneasa . . . trecea pre acel loc. VARLAAM. Am văzut. . . șăzînd în fereastră giupîneasa sau do<a>mna aceea. H 1771, 84v; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE; IM 1754, 74v; H 1771, 84r, 85r; H 17791, 46v. B: Întru acea cetate era o jupîneasă de neam mare. MINEIUL (1776); cf. IM 1730, 104v. ◊ Fig. Jupîneasă vulpe. ISOPIE (1705). C: Gsupĕnasĕ. AC, 342. Etimologie: jupîn + suf. -easă. Vezi și jupîn.

jupîneásă f., pl. ese (d. jupîn). Odinioară, cocoană, nevastă de boĭer. Azĭ, titlu dat femeilor din popor (dar nu țărancelor) și în general Jidancelor maĭ sărace. Fată în casă, servitoare care deretică pin casele boĭereștĭ (Munt.). Femeĭe măritată (P.P.): morminte de jupînese. În fabulă, titlu ironic dat animalelor: jupîneasa vulpe. – În Mold. nord jupineasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése

jupâneásă s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUPÂNEÁSĂ s. v. boieroaică, cucoană, doamnă, femeie de serviciu, madam, orășeancă, patroană, servitoare, slugă, slujnică, stăpână.

jupînea s. v. BOIEROAICĂ. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MADAM. ORĂȘEANCĂ. PATROANĂ. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ. STĂPÎNĂ.

JUPÎNEA s. menajeră, (rar) madamă. (~ într-o casă înstărită.)

Intrare: jupâneasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupânea
  • jupâneasa
plural
  • jupânese
  • jupânesele
genitiv-dativ singular
  • jupânese
  • jupânesei
plural
  • jupânese
  • jupâneselor
vocativ singular
  • jupânea
  • jupâneaso
plural
  • jupâneselor

jupâneasă

  • 1. Soție de jupân (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX sinonime: boieroaică cucoană diminutive: jupâneșică attach_file 5 exemple
    exemple
    • Are boierul o jupîneasă tot ca dînsul de bună și de blajină. SADOVEANU, O. I 49.
      surse: DLRLC
    • Nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă, dacă era frumoasă. NEGRUZZI, S. I 144.
      surse: DLRLC
    • Logofăt Solomon Bîrlădeanu și jupîneasa sa. NEGRUZZI, S. I 318.
      surse: DLRLC
    • ironic Pentru o fată tânără:
      exemple
      • Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorit. CREANGĂ, A. 3.
        surse: DLRLC
      • Dec!... ce te răstești așa la mine, jupîneasă?... Ai uitat cu cine vorbești? ALECSANDRI, T. I 35.
        surse: DLRLC
      • Mama nu mă lasă Să-i aduc leneșă-n casă, Cum ești tu, măi jupîneasă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428.
        surse: DLRLC
    • (În personificări) Cinstită jupîneasă Luni, Vorbește-Achim dintre cărbuni, Ian vezi! Ai oameni buni în casă! COȘBUC, P. II 235.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Soție de negustor, de om înstărit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lasă-mă, jupîneasă... în pace; că eu știu ce știu eu. CREANGĂ, P. 118.
      surse: DLRLC
    • Taci, iadule, nu crișca, Că destul te-i sătura De jupîni cu jupînese Și de popi cu preotese! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Târgoveață, precupeață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: orășeancă attach_file un exemplu
      exemple
      • Condurul nu se potrivi... la nici o cucoană, la nici o jupîneasă, la nici o țărancă. ISPIRESCU, L. 306.
        surse: DLRLC
  • 3. învechit Femeie de serviciu într-o casă particulară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: madamă menajeră attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ileana s-a învățat a face serviciul în casă, ca o jupîneasă de la oraș. REBREANU, R. II 49.
      surse: DLRLC
    • În momentul acesta jupîneasa cea răgușită intră cu tava, aducînd dulceață și cafele. CARAGIALE, O. II 165.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Auzi vorbe!... eu să fiu tot una cu un ciocoi... și tu, ce ești cucoană protipenda, să fii tot una c-o giupîneasă din casă! ALECSANDRI, T. I 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jupân + sufix -easă.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX