17 definiții pentru jupâneasă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă.

JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă.

jupânea sf [At: PRAV. MOLD. 514 / V: ~pin~, ~pun~, (Mol) ~pen~ / Pl: ~ese / E: jupân + -easă] (Înv) 1 Soție de jupân (1) Si: (înv) jupână (1). 2-3 (Soție sau) văduvă de boier. 4 Boieroaică. 5 Patroană. 6 Soție de evreu. 7 Orășeancă. 8 (Pex) Titlu de politețe folosit la adresa unei orășence în raport cu o femeie de la țară. 9 (Înv) Femeie angajată pentru a conduce treburile unei gospodării Si: madamă, menajeră. 10 (Mun; pex) Servitoare. 11-12 (Înv) Soție a unui negustor sau a unui om înstărit.

JUPÂNEÁSĂ ~ése f. înv. 1) Soție a jupânului. 2 Îngrijitoare într-o casă particulară. 3) Femeie de la oraș; orășeancă; târgoveață. /jupân + suf. ~easă

jupâneasă f. 1. od. soția boierului (Doamna fiind od. titlul excluziv al principesei domnitoare): boierii și jupânesele lor BĂLC.; 2. azi, titlu dat femeilor din popor (între boierime și țărănime): condurul nu se potrivi la nicio fată de împărat, la nicio cocoană, la nicio jupâneasă, la nicio țărancă ISP.; 3. îngrijitoare în casă; 4. (în poezia populară) femeie în genere: mormânturi de jupânese POP.; 5. în domeniul fabulei: jupâneasa vulpe.

JUPÎNEÁSĂ, jupînese, s. f. 1. (Învechit) Soția unui boier; boieroaică, cucoană. Are boierul o jupîneasă tot ca dînsul de bună și de blajină. SADOVEANU, O. I 49. Nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă, dacă era frumoasă. NEGRUZZI, S. I 144. Logofăt Solomon Bîrlădeanu și jupîneasa sa. id. ib. 318. ◊ (Ironic, pentru o fată tînără) Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorit. CREANGĂ, A. 3. Dec!... ce te răstești așa la mine, jupîneasă?... Ai uitat cu cine vorbești? ALECSANDRI, T. I 35. Mama nu mă lasă Să-i aduc leneșă-n casă, Cum ești tu, măi jupîneasă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. ◊ (În personificări) Cinstită jupîneasă Luni, Vorbește-Achim dintre cărbuni, Ian vezi! Ai oameni buni în casă! COȘBUC, P. II 235. 2. (Învechit) Soția unui negustor, a unui om înstărit. Lasă-mă, jupîneasă... în pace; că eu știu ce știu eu. CREANGĂ, P. 118. Taci, iadule, nu crișca, Că destul te-i sătura De jupîni cu jupînese Și de popi cu preotese! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. ♦ Orășeancă, tîrgoveață. Condurul nu se potrivi... la nici o cucoană, la nici o jupîneasă, la nici o țărancă. ISPIRESCU, L. 306. 3. (În trecut) Femeie angajată pentru a conduce și supraveghea bunul mers al gospodăriei; menajeră; p. ext. femeie de serviciu, fată în casă. Ileana s-a învățat a face serviciul în casă, ca o jupîneasă de la oraș. REBREANU, R. II 49. În momentul acesta jupîneasa cea răgușită intră cu tava, aducînd dulceață și cafele. CARAGIALE, O. II 165. (Cu pronunțare regională) Auzi vorbe!... eu să fiu tot una cu un ciocoi... și tu, ce ești cucoană protipenda, să fii tot una c-o giupîneasă din casă! ALECSANDRI, T. I 62.

JUPÎNEASĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) 1. Soție de boier. A: Cela ce va lua doi muieri și amîndoauă giupînease să se cearte. PRAV. Au pribegit în Tara Lesască luîndu-ș și giupîneasa. NCL II, 299. Blagorodnicilor boiari și giupînese și fiilor lor. SP, 27r; cf. VARLAAM; NCL II, 295. B: Trimi-se pre doamnă-sa la Giurgiov împreună cu toate jupînesele boierilor. LET. ȚR, 75v. Le luau toate avuțiile si să culca cu toate jupînesele si cocoanele lor. GI, 9r; cf. GAVRIL, NIF.; ÎNDREPTAREA LEGII; BIBLIA (1688); ISOPIE (1705); POVESTE DE FOLOS A LUI ALEXIE (1760). C: Gsupĕnasĕ. AC, 342. 2. Doamnă, cocoană. A: O muiare giupîneasa . . . trecea pre acel loc. VARLAAM. Am văzut. . . șăzînd în fereastră giupîneasa sau do<a>mna aceea. H 1771, 84v; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE; IM 1754, 74v; H 1771, 84r, 85r; H 17791, 46v. B: Întru acea cetate era o jupîneasă de neam mare. MINEIUL (1776); cf. IM 1730, 104v. ◊ Fig. Jupîneasă vulpe. ISOPIE (1705). C: Gsupĕnasĕ. AC, 342. Etimologie: jupîn + suf. -easă. Vezi și jupîn.

jupîneásă f., pl. ese (d. jupîn). Odinioară, cocoană, nevastă de boĭer. Azĭ, titlu dat femeilor din popor (dar nu țărancelor) și în general Jidancelor maĭ sărace. Fată în casă, servitoare care deretică pin casele boĭereștĭ (Munt.). Femeĭe măritată (P.P.): morminte de jupînese. În fabulă, titlu ironic dat animalelor: jupîneasa vulpe. – În Mold. nord jupineasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jupânea (înv.) s. f., g.-d. art. jupânesei; pl. jupânese

jupâneásă s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUPÂNEÁSĂ s. v. boieroaică, cucoană, doamnă, femeie de serviciu, madam, orășeancă, patroană, servitoare, slugă, slujnică, stăpână.

JUPÎNEA s. menajeră, (rar) madamă. (~ într-o casă înstărită.)

jupînea s. v. BOIEROAICĂ. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MADAM. ORĂȘEANCĂ. PATROANĂ. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ. STĂPÎNĂ.

Intrare: jupâneasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupânea
  • jupâneasa
plural
  • jupânese
  • jupânesele
genitiv-dativ singular
  • jupânese
  • jupânesei
plural
  • jupânese
  • jupâneselor
vocativ singular
  • jupânea
  • jupâneaso
plural
  • jupâneselor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupinea
  • jupineasa
plural
  • jupinese
  • jupinesele
genitiv-dativ singular
  • jupinese
  • jupinesei
plural
  • jupinese
  • jupineselor
vocativ singular
  • jupinea
  • jupineaso
plural
  • jupineselor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupunea
  • jupuneasa
plural
  • jupunese
  • jupunesele
genitiv-dativ singular
  • jupunese
  • jupunesei
plural
  • jupunese
  • jupuneselor
vocativ singular
  • jupunea
  • jupuneaso
plural
  • jupuneselor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupenea
  • jupeneasa
plural
  • jupenese
  • jupenesele
genitiv-dativ singular
  • jupenese
  • jupenesei
plural
  • jupenese
  • jupeneselor
vocativ singular
  • jupenea
  • jupeneaso
plural
  • jupeneselor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jupânea, jupânesesubstantiv feminin

  • 1. Soție de jupân. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Are boierul o jupîneasă tot ca dînsul de bună și de blajină. SADOVEANU, O. I 49. DLRLC
    • format_quote Nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă, dacă era frumoasă. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
    • format_quote Logofăt Solomon Bîrlădeanu și jupîneasa sa. NEGRUZZI, S. I 318. DLRLC
    • format_quote ironic Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorit. CREANGĂ, A. 3. DLRLC
    • format_quote ironic Dec!... ce te răstești așa la mine, jupîneasă?... Ai uitat cu cine vorbești? ALECSANDRI, T. I 35. DLRLC
    • format_quote ironic Mama nu mă lasă Să-i aduc leneșă-n casă, Cum ești tu, măi jupîneasă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. DLRLC
    • format_quote personificat Cinstită jupîneasă Luni, Vorbește-Achim dintre cărbuni, Ian vezi! Ai oameni buni în casă! COȘBUC, P. II 235. DLRLC
  • 2. învechit (Soție sau) văduvă de boier. MDA2
  • 3. învechit Boieroaică. MDA2
    sinonime: boieroaică
  • 4. învechit Patroană. MDA2
    sinonime: patron
  • 5. învechit Soție de evreu. MDA2
  • 6. învechit Soție de negustor, de om înstărit. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lasă-mă, jupîneasă... în pace; că eu știu ce știu eu. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
    • format_quote Taci, iadule, nu crișca, Că destul te-i sătura De jupîni cu jupînese Și de popi cu preotese! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. DLRLC
    • 6.1. Târgoveață, precupeață. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Condurul nu se potrivi... la nici o cucoană, la nici o jupîneasă, la nici o țărancă. ISPIRESCU, L. 306. DLRLC
  • 7. învechit Femeie de serviciu într-o casă particulară. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ileana s-a învățat a face serviciul în casă, ca o jupîneasă de la oraș. REBREANU, R. II 49. DLRLC
    • format_quote În momentul acesta jupîneasa cea răgușită intră cu tava, aducînd dulceață și cafele. CARAGIALE, O. II 165. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Auzi vorbe!... eu să fiu tot una cu un ciocoi... și tu, ce ești cucoană protipenda, să fii tot una c-o giupîneasă din casă! ALECSANDRI, T. I 62. DLRLC
etimologie:
  • Jupân + sufix -easă. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.