6 definiții pentru juncușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor.

juncușor sm [At: ȘEZ. IV, 231/4 / Pl: ~i / E: junc + -ușor] 1-4 (Șhp) Juncănaș (1-4).

JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. Diminutiv al lui junc; juncuț. – Junc + suf. -ușor.

JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. Diminutiv al lui junc. Băiatul meu are și doi juncușori frumușei și buni. ȘEZ. IV 231.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri

juncușór s. m., pl. juncușóri

Intrare: juncușor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juncușor
  • juncușorul
  • juncușoru‑
plural
  • juncușori
  • juncușorii
genitiv-dativ singular
  • juncușor
  • juncușorului
plural
  • juncușori
  • juncușorilor
vocativ singular
  • juncușorule
plural
  • juncușorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

juncușor

  • 1. rar Diminutiv al lui junc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: juncuț attach_file un exemplu
    exemple
    • Băiatul meu are și doi juncușori frumușei și buni. ȘEZ. IV 231.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Junc + sufix -ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98