8 definiții pentru juncănaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUNCĂNAȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș.
juncănaș sm [At: DELAVRANCEA, S. 4 / V: giu~ / Pl: ~i / E: juncan + -aș] 1-4 (Șhp) Juncan (1-2) (mai tânăr) Si: juncănel (1-4), junculean (1-4), juncușor (1-4), juncuț (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUNCĂNAȘ, juncănași, s. m. Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUNCĂNAȘ, juncănași, s. m. Diminutiv al lui juncan. Doi juncănași, o vacă... DELAVRANCEA, S. 4. În urma aceluia venea un alt om cu carul cu doi juncănași slabi și mititei. ȘEZ. I 258.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
giuncănaș sm vz juncănaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
juncănaș (rar) s. m., pl. juncănași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
juncănaș (rar) s. m., pl. juncănași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juncănaș s. m., pl. juncănași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
juncănaș, juncănașisubstantiv masculin
-
- Doi juncănași, o vacă... DELAVRANCEA, S. 4. DLRLC
- În urma aceluia venea un alt om cu carul cu doi juncănași slabi și mititei. ȘEZ. I 258. DLRLC
-
etimologie:
- Juncan + sufix -aș. DEX '09 MDA2 DEX '98