9 definiții pentru jumuleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMULEÁLĂ, jumuleli, s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală.

jumulea sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: jumuli + -eală] 1-8 Jumulire (1-8). 9 (Fam; fig) Ceartă zdravănă. 10 (Fig; fam) Bătaie. 11 (Reg) Pipăire a unei femei.

JUMULEÁLĂ s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală.

JUMULEÁLĂ f. 1) v. A JUMULI. 2) fig. fam. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă /a jumuli + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli

jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUMULEÁLĂ s. jumulire, (reg.) scărmănare. (~ păsărilor.)

JUMULEA s. jumulire, (reg.) scărmănare. (~ păsărilor.)

Intrare: jumuleală
jumuleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumulea
  • jumuleala
plural
  • jumuleli
  • jumulelile
genitiv-dativ singular
  • jumuleli
  • jumulelii
plural
  • jumuleli
  • jumulelilor
vocativ singular
plural

jumuleală

etimologie:

  • Jumuli + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX