12 definiții pentru julfă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa.

JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa.

julfă sf [At: PAMFILE, I. C. 241 / V: jilfă, jof~, jol~, jufă, juflă / Pl: ~fe / E: mg zsufa] (Trs) 1 Sămânță de cânepă. 2 Mâncare de post făcută din sămânță de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere. 3 Zeamă obținută prin fierberea seminței de cânepă. 4 Turtă de făină din sâmburi de bostan fiartă la foc mic. 5 (Buc) Poreclă dată unei persoane. 6 (Îf juflă) Smântână care iese din urdă.

JÚLFĂ, julfe, s. f. (Regional) Sămînță de cînepă. ♦ Un fel de mîncare de post, făcută din sămînță de cînepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cînepă. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare? CREANGĂ, A. 10. Cînd peste pasat, fiert bine, turnăm julfă, avem julfă cu pasat. ȘEZ. VIII 33.

JÚLFĂ ~e f. pop. 1) Sămânță de cânepă. 2) Mâncare de post, preparată din sămânță de cânepă pisată și fiartă cu apă îndulcită. /<ung. zsufa

julfă (jolfă) f. Mold. 1. semințe oleaginoase de cânepă întrebuințate ca aliment pentru păsări și cu care se prepară un uleiu alimentar; 2. mâncare de post din julfă pisată și fiartă cu crupe: turtă cu julfe CR. [Și jufă = pol. IUCHA, zeamă].

júlfă și jólfă f., pl. e (cp. cu ung. zsufa, palid). Mold. Un fel de mâncare (care se numește și lapte de buhaĭ) făcută din semințe de cînepă pisate, apoĭ amestecate cu apă ferbinte, strecurate și ferte, din care rezultă un fel de urdă saŭ lapte, în care se pune zahăr și se mănîncă. – Și júfă (Brașov) și juflă (Mold. nord).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

júlfă (reg.) s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe

júlfă s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

júlfă (júlfe), s. f.1. Sămînță de cînepă. – 2. Mîncare din sămînță de cînepă făcută terci. – Var. jolfă, jufă. Mag. zsufa „zeamă” (Drăganu, Dacor., IX, 210; DAR). Cihac, II, 161, pleca de la sl. jucha „zeamă”. În Mold. și parțial în Trans. De la var. jufă pare să provină juveală, s. f. (Trans., mămăligă cu untdelemn), cuvînt pe care DAR îl pune greșit în legătură cu jigală.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

julfă, julfe s. f. prăjitură tradițională preparată în Moldova și Banat, a cărei rețetă include și semințe de cânepă fierte în lapte, ce pot induce o ușoară stare de euforie

Intrare: julfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • julfă
  • julfa
plural
  • julfe
  • julfele
genitiv-dativ singular
  • julfe
  • julfei
plural
  • julfe
  • julfelor
vocativ singular
plural

julfă

  • 1. regional Sămânță de cânepă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare? CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC
      • Cînd peste pasat, fiert bine, turnăm julfă, avem julfă cu pasat. ȘEZ. VIII 33.
        surse: DLRLC

etimologie: