23 de definiții pentru julfă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa.

JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa.

julfă sf [At: PAMFILE, I. C. 241 / V: jilfă, jof~, jol~, jufă, juflă / Pl: ~fe / E: mg zsufa] (Trs) 1 Sămânță de cânepă. 2 Mâncare de post făcută din sămânță de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere. 3 Zeamă obținută prin fierberea seminței de cânepă. 4 Turtă de făină din sâmburi de bostan fiartă la foc mic. 5 (Buc) Poreclă dată unei persoane. 6 (Îf juflă) Smântână care iese din urdă.

JÚLFĂ, julfe, s. f. (Regional) Sămînță de cînepă. ♦ Un fel de mîncare de post, făcută din sămînță de cînepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cînepă. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare? CREANGĂ, A. 10. Cînd peste pasat, fiert bine, turnăm julfă, avem julfă cu pasat. ȘEZ. VIII 33.

JÚLFĂ ~e f. pop. 1) Sămânță de cânepă. 2) Mâncare de post, preparată din sămânță de cânepă pisată și fiartă cu apă îndulcită. /<ung. zsufa

julfă (jolfă) f. Mold. 1. semințe oleaginoase de cânepă întrebuințate ca aliment pentru păsări și cu care se prepară un uleiu alimentar; 2. mâncare de post din julfă pisată și fiartă cu crupe: turtă cu julfe CR. [Și jufă = pol. IUCHA, zeamă].

júlfă și jólfă f., pl. e (cp. cu ung. zsufa, palid). Mold. Un fel de mâncare (care se numește și lapte de buhaĭ) făcută din semințe de cînepă pisate, apoĭ amestecate cu apă ferbinte, strecurate și ferte, din care rezultă un fel de urdă saŭ lapte, în care se pune zahăr și se mănîncă. – Și júfă (Brașov) și juflă (Mold. nord).

ju[1] sf vz julfă corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

julfă (reg.) s. f., g.-d. art. julfei; pl. julfe

júlfă s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

júlfă (júlfe), s. f.1. Sămînță de cînepă. – 2. Mîncare din sămînță de cînepă făcută terci. – Var. jolfă, jufă. Mag. zsufa „zeamă” (Drăganu, Dacor., IX, 210; DAR). Cihac, II, 161, pleca de la sl. jucha „zeamă”. În Mold. și parțial în Trans. De la var. jufă pare să provină juveală, s. f. (Trans., mămăligă cu untdelemn), cuvînt pe care DAR îl pune greșit în legătură cu jigală.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jólfă, jólfe, s.f. (reg.) V. júlfă.

júfă, jufe, s.f. – (reg.) Semințe de dovleac prăjite pe sobă și zdrobite mărunt în piuă: „Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântașu cu jufă” (Memoria, 2001: 41). ♦ (onom.) Jufă, poreclă în Valea Stejarului (Hotea, 2005: 890). – Cf. magh. zsufa „zeamă” (Scriban, MDA), cf. julfă; din pol. iucha „zeamă” (Șăineanu).

júfă, -e, s.f. – Semințe de dovleac prăjite pe sobă și zdrobite mărunt în piuă: „Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântașu cu jufă” (Memoria 2001: 41). Jufă, poreclă în Valea Stejarului (Hotea 2005: 890). – Din magh. zsufa „zeamă”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

julfă, julfe s. f. prăjitură tradițională preparată în Moldova și Banat, a cărei rețetă include și semințe de cânepă fierte în lapte, ce pot induce o ușoară stare de euforie

Intrare: julfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • julfă
  • julfa
plural
  • julfe
  • julfele
genitiv-dativ singular
  • julfe
  • julfei
plural
  • julfe
  • julfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilfă
  • jilfa
plural
  • jilfe
  • jilfele
genitiv-dativ singular
  • jilfe
  • jilfei
plural
  • jilfe
  • jilfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jo
  • jofa
plural
  • jofe
  • jofele
genitiv-dativ singular
  • jofe
  • jofei
plural
  • jofe
  • jofelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jolfă
  • jolfa
plural
  • jolfe
  • jolfele
genitiv-dativ singular
  • jolfe
  • jolfei
plural
  • jolfe
  • jolfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ju
  • jufa
plural
  • jufe
  • jufele
genitiv-dativ singular
  • jufe
  • jufei
plural
  • jufe
  • jufelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juflă
  • jufla
plural
  • jufle
  • juflele
genitiv-dativ singular
  • jufle
  • juflei
plural
  • jufle
  • juflelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

julfă, julfesubstantiv feminin

regional
  • 1. Sămânță de cânepă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare? CREANGĂ, A. 10. DLRLC
      • format_quote Cînd peste pasat, fiert bine, turnăm julfă, avem julfă cu pasat. ȘEZ. VIII 33. DLRLC
  • 2. Turtă de făină din sâmburi de bostan fiartă la foc mic. MDA2
  • 3. Poreclă dată unei persoane. MDA2
  • 4. (În forma juflă) Smântână care iese din urdă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.