jufă, jufe, s.f. – (reg.) Semințe de dovleac prăjite pe sobă și zdrobite mărunt în piuă: „Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântașu cu jufă” (Memoria, 2001: 41). ♦ (onom.) Jufă, poreclă în Valea Stejarului (Hotea, 2005: 890). – Cf. magh. zsufa „zeamă” (Scriban, MDA), cf. julfă; din pol. iucha „zeamă” (Șăineanu).