14 definiții pentru jujeu jujău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jujeu sm [At: PAMFILE, I. C. 146 / V: jajău, jaj~, jăj~, jâj~, jijău, ji~, jugău, jugeu, jujău / Pl: ~eie / E: slv жѧжєль] 1 Jug mic triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri, să intre în locurile cultivate Si: hădărău, jug (17), juglău2. 2 Aparat pentru torturat câinii. 3 (Pex) Datină din prima zi de luni a Postului mare, când se chinuie câini. 4 Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri.

JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej.

JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din scr. žežej.

JUJÉU, jujeie, s. n. (Și în forma jujău) Un fel de jug mic, triunghiular, care se pune la gîtul porcilor și al altor animale stricătoare, pentru a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în grădini și în semănături. Ștefan: O! Rareș, ești ca un cîne scăpat din jujău. DELAVRANCEA, A. 139. Atît de treabă ce este Numai jujeu îi lipsește. PANN, P. V. III 39. – Variantă: jujắu s. n.

JUJẮU s. n. v. jujeu.

jujău n. 1. jug de trei lemne ce se pune la gâtul porcilor spre a-i opri de a face stricăciuni; 2. tărbaca câinilor (în Dobrogea). [Cf. serb. JEJELĬ, bâtă de legat câinii ciobănești].

jujắŭ n., pl. ăĭe (sîrb. žeželj, inf. de jug). Vest. Sud. Jug p. porcĭ a doŭa zi după lăsatu seculuĭ. A da la jujăŭ, a da în tărbacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie

jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUJEU s. jug, (reg.) hădărău. (~ la gîtul porcilor, al vițeilor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jujéu (jujéie), s. n.1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. – 2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă și se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. – Var. jijeu, jugău. Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indică o încrucișare cu jug.

Intrare: jujeu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jujeu
  • jujeul
  • jujeu‑
plural
  • jujeie
  • jujeiele
genitiv-dativ singular
  • jujeu
  • jujeului
plural
  • jujeie
  • jujeielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jujău
  • jujăul
  • jujău‑
plural
  • jujăie
  • jujăiele
genitiv-dativ singular
  • jujău
  • jujăului
plural
  • jujăie
  • jujăielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jujeu jujău

  • 1. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hădărău jug 2 exemple
    exemple
    • Ștefan: O! Rareș, ești ca un cîne scăpat din jujău. DELAVRANCEA, A. 139.
      surse: DLRLC
    • Atît de treabă ce este Numai jujeu îi lipsește. PANN, P. V. III 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: