10 definiții pentru judecătoresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc.

JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc.

judecătoresc, ~ească a [At: HAMANGIU, C. C. 38 / Pl: ~ești / E: judecător + -ească] 1-2 Judiciar (1-2). 3 (Îs) Putere ~ă Justiție (3). 4 (Îas) Una dintre cele trei atribuții fundamentale ale statului, conform principiului separației puterilor în stat, care supraveghează aplicarea legilor.

JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. De judecător; judiciar. Sentință judecătorească.

JUDECĂTORÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru judecători. 2) Care ține de justiție; propriu justiției; judiciar. Sentință ~ească. /judecător + suf. ~esc

judecătoresc a. judiciar: putere judecătorească.

judecătorésc, -eáscă adj. Judiciar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști

judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUDECĂTORÉSC adj. v. judiciar.

JUDECĂTORESC adj. (JUR.) judiciar, (înv.) dicanicesc. (Procedură ~.)

Intrare: judecătoresc
judecătoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judecătoresc
  • judecătorescul
  • judecătorescu‑
  • judecătorească
  • judecătoreasca
plural
  • judecătorești
  • judecătoreștii
  • judecătorești
  • judecătoreștile
genitiv-dativ singular
  • judecătoresc
  • judecătorescului
  • judecătorești
  • judecătoreștii
plural
  • judecătorești
  • judecătoreștilor
  • judecătorești
  • judecătoreștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

judecătoresc

etimologie:

  • Judecător + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX