7 definiții pentru dicanicesc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dicanicesc, ~ească a [At: (a. 1851), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: dicanic + -esc] (Înv) Judecătoresc.
DICANICESC, -Ă, dicanicești, adj. (Înv.) Judecătoresc. – Din dicanic (rar întrebuințat, < ngr. dikanikos) + suf. -esc.[1]
- Considerăm incorectă forma de f. dicanicescă. Mai potrivită pare forma dicanicească, similar cu alte adj. de acest fel. — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
dicanicesc a. judecătoresc: slujbă dicanicească AL. [Dela dicanic = gr. mod. DIKANIKÓS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dicanicésc, -eáscă adj. (ngr. și vgr. dikanikós). Vechĭ. Judecătoresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DICANICESC adj. v. judecătoresc, judiciar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dicanicesc adj. v. JUDECĂTORESC. JUDICIAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dicanicesc (dicanicească), adj. – Juridic, de drept. – Var. dicanic. Gr. διϰανιϰός. Înv. (sec. XVIII), cf. Gáldi 171.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A83) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dicanicesc, dicaniceascăadjectiv
- 1. Judecătoresc, judiciar. DLRMsinonime: judecătoresc judiciar
etimologie:
- dicanic (rar întrebuințat, din limba neogreacă dikanikos) + -esc. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.