joiana sfa [At: I. CR. I, 155 / P: jo-ia~ / Pl: ~ne / E: ns cf jiană] (Reg) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută dansul joiana (1).

JOIANĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.

joian², ~ă smf [At: H II, 120 / Pl: ~ieni, ~iene / E: joi¹ + -an] (Reg) Vită născută joia¹ (17) Si: (reg) jocan, joică.

JOIAN sm., JOIANA, Băn. JOICA sf. 1 🐒 Nume dat unei vite născute într’o Joi: ursul și lupul îi mânîncă boii: unul pe Miercan, și altul pe Joian (R.-COD.); vacilor să le zici... Miercana, Joiana, Vinerica, Sîmbotina, Dumana (JIP.) ¶ 2 JOIAN sm. 🌿 Plantă cu flori albe a cărei rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata).

JOIANĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.

joiană f. 1. numele unei hore muntenești; 2. varietate de viță de vie.

joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).

joiana (dans) s. f. art., neart. joiană, g.-d. art. joienei

Joiana (nume de vacă) s. propriu f., g.-d. Joianei

!joiana (dans) s. f. art., neart. joiană, g.-d. art. joienei

!Joiana (nume de vacă) s. propriu f., g.-d. Joianei/Joienei

Joiana (nume de vacă) s. pr. f., g.-d. art. Joianei/Joienei

joiana (dans) s. f. art.

joian (plantă) s. m., pl. joieni

Joian (nume de bou) s. propriu m.

Joiana, s.f. – Nume dat vacilor care s-au născut într-o zi de joi. – Din joi (< lat. Jovis) + -iana.