2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-]Et. nec.

JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.

joiană f. 1. numele unei hore muntenești; 2. varietate de viță de vie.

JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian.

JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian.

joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!joiána (dans) s. f. art., neart. joiánă, g.-d. art. joiénei

Intrare: joiană (dans)
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joia
  • joiana
plural
genitiv-dativ singular
  • joiene
  • joienei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: joiană (plantă)
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joia
  • joiana
plural
genitiv-dativ singular
  • joiene
  • joienei
plural
vocativ singular
plural

joiană (dans)

  • 1. articulat Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cf. jian
    surse: DEX '09 DEX '98

joiană (plantă)

  • 1. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silaifolia).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: