18 definiții pentru joben giuben


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin.

joben sn [At: VLAHUȚĂ, D. 41 / V: (înv) giu~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: Jobin] Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de culoare neagră, purtată numai la ceremonii Si: (iuz) cilindru.

JOBÉN, jobenuri (jobene), s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. – Din n. pr. Jobin.

JOBÉN, jobenuri, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei neagră, care se purta în trecut, astăzi numai la ceremonii. V. cilindru2. În mîna stîngă ține un joben. SAHIA, N. 99. Fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă... mă privea de sus. VLAHUȚĂ, O. A. II 209. – Pl. și: jobene.

JOBÉN s.n. Pălărie bărbătească (de ceremonie) cilindrică, înaltă și tare, de obicei neagră; cilindru. [Pl. -nuri, -ne. / < Jobin – pălărier francez din București].

JOBÉN s. n. pălărie bărbătească cilindrică, înaltă și tare, neagră, purtată astăzi numai la ceremonii. (< Jobin, n. fr.)

JOBÉN ~uri n. Pălărie înaltă, cilindrică, cu boruri înguste, purtată în trecut de bărbați; cilindru. /Din Jobin n. pr.

joben n. pălărie bărbătească înaltă și cilindrică (numită astfel după pălărierul bucureștean Jobin, prin care ajunse la modă).

* joben n., pl. e și urĭ (după numele unuĭ pălărier Francez Jobin din Bucureștĭ ). Pălărie înaltă cilindrică numită și pălărie înaltă și cilindru (Se derivă din pălăria olandeză cum e în tablourile luĭ Rembrandt. Forma actuală ĭ-a dat-o un pălărier din Londra, la 1797, ĭar la 1813 a fost adoptată de modă). V. clac.

giuben n. V. joben: ochelarii din ochi și giubenul din cap CAR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JOBÉN s. cilindru, (pop.) țilindru. (Purta pe cap un ~.)

JOBEN s. cilindru, (pop.) țilindru. (Purta pe cap un ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jobén (jobéne), s. n. – Pălărie bărbătească înaltă, cilindru. De la Jobin, pălărier francez stabilit în București la jumătatea sec. XIX (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 221). – Der. înjobenat, adj. (cu joben).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

Intrare: joben
joben1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joben
  • jobenul
  • jobenu‑
plural
  • jobene
  • jobenele
genitiv-dativ singular
  • joben
  • jobenului
plural
  • jobene
  • jobenelor
vocativ singular
plural
giuben
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
joben2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joben
  • jobenul
  • jobenu‑
plural
  • jobenuri
  • jobenurile
genitiv-dativ singular
  • joben
  • jobenului
plural
  • jobenuri
  • jobenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

joben giuben

  • 1. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cilindru (joben) țilindru (joben) attach_file 2 exemple
    exemple
    • În mîna stîngă ține un joben. SAHIA, N. 99.
      surse: DLRLC
    • Fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă... mă privea de sus. VLAHUȚĂ, O. A. II 209.
      surse: DLRLC

etimologie: