JOBEN, jobenuri, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei neagră, care se purta în trecut, astăzi numai la ceremonii. V. cilindru². În mîna stîngă ține un joben. SAHIA, N. 99. Fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă... mă privea de sus. VLAHUȚĂ, O. A. II 209. – Pl. și: jobene.