jip² sm [At: DA ms / V: jâp / Pl: ~i / E: nct] (Ban) 1 Par. 2 (Îlav) A lăsa ~ A lăsa gol.

jip¹ s [At: CABA, SĂL. / V: jupă sf / Pl: ? / E: mg gyep] (Trs; mgm) 1 Pajiște. 2 Loc nearat.

jip⁴ sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg zsup] (Reg) Copac tânăr, lung și subțire.

jip³ sm vz jep¹

jip⁵ sn [At: CIAUȘANU, GL. / V: jâp / Pl: ? / E: ns cf jeg] (Reg) Jeg (2).

jip⁶ sms vz jep²

jip⁷ sm vz jup¹ corectat(ă)

1) jip m. (ung. zsúp, fascicul, snop). Trans. Mănuchĭ, șumuĭog (de paĭe). Olt. Ban. Copac înalt și supțire.

2) jip n. V. jep 2.

jăp sms vz jep²

jâp³ sn vz jip⁵

jâp⁵ sm vz jup¹

jâp⁴ sms vz jep²

jâp² sm vz jep¹ corectat(ă)

jâp¹ sm vz jip² corectat(ă)

jep¹ sm [At: PANȚU, PL. / V: jâp, jip, jipi smp, jup / Pl: ~i / E: nct] 1 Arbust din familia pinului, cu tulpină ramificată, flexibilă, adesea culcată la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri Si: cățân, durzău, jneap² (2), jneapăn (6), pin pitic (Pinus mugo). 2 (Pex) Loc cu tufăriș de jepi (1). 3 (Ban) Știulete de porumb.

jep² sms [At: MAT. FOLK. 1453 / V: jăp, jâp, jip / E: ns cf jeg¹] (Reg) 1 Bube pe pielea porcilor. 2 (Pex) Jeg (2).

jipi smp vz jep¹ corectat(ă)

jup² sm vz jep¹

jup¹ sm [At; ECONOMIA, 207 / V: jip, (Trs) jâp (Pl: jâchi) / Pl: ~i, juchi, juci / E: mg zsúp] (Trs) 1 Snop de paie rămas după treierarea spicelor. 2 Tulpină de porumb rămasă după culesul știuleților. 3 (Lpl; îf juci) Snopi mici.

jupă² sf vz jip¹

șup² sn vz jup

JEP 👉 JNEAPĂN.

❍JIP¹ sm. 1 Băn. 🌿 Copac tînăr subțire și lung ¶ 2 Trans. 🚜 Mănunchiu (de pae, de coceni, etc). [ung. zsup].

❍JIP², JÎP sbst. Olten. Murdărie grămădită pe piele: stă ~ul pe porc (pșc.).

JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.

JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.

jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută].

jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută].

jipi m. pl. Tr. 1. V. jepi; 2. coceni sau tulei de porumb. [Cf. ung. SZUP].

1) jep m. Munt. Jnep.

2) jep și jip m., pl. urĭ (ung.?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ.

jip² (jeg) (reg.) s. n.

jip¹ (arbore) (reg.) s. m., pl. jipi

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jip² (jeg) (reg.) s. n.

jip (copac) s. m., pl. jipi

jip (jeg; pajiște) s. n.

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jep s. m., pl. jepi

jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans.

jip (jipi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par).

jup (-pi), s. m. – Snop. – Var. jip. Mag. zsúp (Cihac, II, 519; DAR). În Trans.

JIP, cf. subst. jip 1° „gol” (DLR); 2° jip cu sens de jep = jneapăn; coincidență trac Zipas (OR I 465 – 6). 1. Jipa fam., act. 2. Jip/ea (Puc); -ii, Valea, t. (Sc); Jipescu. 3. Jipan (17 B IV 279). 4. Jăpa comis (Sd XVI 100); j-sa Jăpei comis (17 B II 79), și Japiu și Jep.

JEPI, denumirea a două vârfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. Mici, 2.148 m și J. Mari. 2.071 m). Alcătuite din conglomerate și acoperite de diferite esențe lemnoase, inclusiv jnepeni (în partea superioară).

JIP s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

jip¹ s.m. (bot.; la porumb; reg.) v. Cocean.

jip² s.n. (reg.) v. Jeg. Murdărie. Necurățenie.

jip s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.

jep s.m. (bot.) 1 Pinus mugo; jneapăn, cătan, fior², ienupăr-mare, luciu¹, pehin, pin, pin-de-piatră, pin-mic, pin-pitic, pin-strâmb, pin-târâtor, sosnar, spin. 2 Pinus pumilio; jneapăn, pin-pitic, cățân, durzău, molete², molid, molid-mic.

JEP s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jneapăn, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. (Pinus pumilio) jneapăn, pin pitic, (reg.) cățîn, durzău.

jip³, s.n. (reg.) pajiște, ierbiș.

jip, s.m. – v. jep¹.

jip⁴, jipi, s.m. (reg.) legătură, maldăr (de paie, de fân, de răchită, de strujeni), bâlie.

jip², jipi, s.m. (reg.) 1. copac tânăr, lung și subțire. 2. par. 3. (adv.) gol.

jip, s.m. v. jup („snop de bâlii”).

jip, s.m. – v. jup „ snop de paie”.

jep¹ (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.

jep², jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.

jup, jupi, s.m. (reg.) 1. Snop de paie. 2. Maldăr de strujeni (coceni).

jup, jupi, (jub, jip), s.m. (reg.) Snop de bâlii sau de paie (utilizat, în trecut, la acoperirea caselor). – Din magh. zsúp „snop; mănunchi de paie” (MDA).

jup, jupi, (jub, jip), s.m. – (reg.) Snop de bâlii sau de paie (ALRRM, 1973: 813), utilizat în trecut la acoperirea caselor (v. Bănățeanu, 1969: 58). – Din magh. zsúp „snop; mănunchi de paie” (Cihac, DA, cf. DER; MDA).

jup, -i, (jub), s.m. – Snop de bâlii (ALR 1973: 813). – Din magh. zsúp „snop”.