4 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIP2, jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

JIP2, jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

JIP1 s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec.

JIP1 s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec.

jip1 s [At: CABA, SĂL. / V: ju sf / Pl: ? / E: mg gyep] (Trs; mgm) 1 Pajiște. 2 Loc nearat.

jip4 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg zsup] (Reg) Copac tânăr, lung și subțire.

jip2 sm [At: DA ms / V: jâp / Pl: ~i / E: nct] (Ban) 1 Par. 2 (Îlav) A lăsa ~ A lăsa gol.

jip5 sn [At: CIAUȘANU, GL. / V: jâp / Pl: ? / E: ns cf jeg] (Reg) Jeg (2).

1) jip m. (ung. zsúp, fascicul, snop). Trans. Mănuchĭ, șumuĭog (de paĭe). Olt. Ban. Copac înalt și supțire.

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

jep1 sm [At: PANȚU, PL. / V: jâp, jip, jipi smp, jup / Pl: ~i / E: nct] 1 Arbust din familia pinului, cu tulpină ramificată, flexibilă, adesea culcată la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri Si: cățân, durzău, jneap2 (2), jneapăn (6), pin pitic (Pinus mugo). 2 (Pex) Loc cu tufăriș de jepi (1). 3 (Ban) Știulete de porumb.

jep2 sms [At: MAT. FOLK. 1453 / V: jăp, jâp, jip / E: ns cf jeg1] (Reg) 1 Bube pe pielea porcilor. 2 (Pex) Jeg (2).

JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.

JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.

jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută].

jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută].

jipi m. pl. Tr. 1. V. jepi; 2. coceni sau tulei de porumb. [Cf. ung. SZUP].

arată toate definițiile

Intrare: Jip
nume propriu (I3)
  • Jip
Intrare: jip (copac)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jip
  • jipul
  • jipu‑
plural
  • jipi
  • jipii
genitiv-dativ singular
  • jip
  • jipului
plural
  • jipi
  • jipilor
vocativ singular
  • jipule
plural
  • jipilor
Intrare: jip (jeg)
jip2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jip
  • jipul
  • jipu‑
plural
  • jipuri
  • jipurile
genitiv-dativ singular
  • jip
  • jipului
plural
  • jipuri
  • jipurilor
vocativ singular
plural
Intrare: jep
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jep
  • jepul
  • jepu‑
plural
  • jepi
  • jepii
genitiv-dativ singular
  • jep
  • jepului
plural
  • jepi
  • jepilor
vocativ singular
plural
jip
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jip (copac)

  • 1. regional Copac tânăr, lung și subțire.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

jip (jeg)

etimologie:

jep jip

  • 1. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1.) (Pinus mugo).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: