jăgnit, ~ă a vz jignit

jâgniță sf vz jitniță

jâtniță sf vz jitniță

jecnit, ~ă a vz jignit^2[1]

jegnit, ~ă a vz jignit

jicnit, ~ă a vz jignit

jicniță sf vz jitniță

jignit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 76/2 / V: jec~, jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~iți, ~e / E: jigni] 1 a (Înv) Lovit. 2 a (Înv) Atins. 3 a (Înv) Rănit ușor. 4 a (Înv; fig) Prejudiciat. 5 a (D. oameni) Care a suferit o ofensă. 6 av În mod ofensat. 7-8 a (Reg; d. alimente) Care are un miros sau un gust rău. 9 a (Reg; pgn; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. ulei, untură etc.) Rânced. 11 a (Reg; d. oameni) Înghiontit.

jigniță sf vz jitniță

jitniță sf [At: TETRAEV. (1574), 204 / V: jicn~, jign~, (reg) jâgn~, jât~ / Pl: ~țe, (Mol) ~ți / E: slv житъница] (Înv) 1 Hambar. 2 Groapă în care se păstrează cartofi sau grâu.

JICNIȚĂ 👉 JITNIȚĂ.

JIGNIȚĂ 👉 JITNIȚĂ.

‡JITNIȚĂ, JICNIȚĂ, JIGNIȚĂ (pl. -țe) sf. Grînar, hambar cu grîu: poarte grîul în oraș în jitnițele lui Faraon (pal.); din ce jicniță au luat grăuntele ce împrăștie (cant.); stăruind toată ziua... la cămară și la jicniță (odob.); [vsl. žitĭnica].

JICNIȚĂ s. f. v. jitniță.

JIGNIT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. Nu e poveste, domnule, intîmpină Duțu, jignit. SLAVICI, N. II 377. ♦ (Neobișnuit) Îndurerat, întristat. Numai de-un lucru era baba cu inima jignită; că nu poate să le zică: tată și mamă. CREANGĂ, P. 76.

JIGNIȚĂ s. f. v. jitniță.

JITNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Învechit) Magazie de grîne; grînar, hambar. Ștefan-vodă îi îndemna pe boieri să aibă milă de noroade; cei cu stare să deschidă jitnițele. SADOVEANU, N. P. 49. – Variante: jicniță (MACEDONSKI, O. III 9, ODOBESCU, S. I 126), jigniță (MACEDONSKI, O. III 58) s. f.

JITNIȚĂ ~e f. înv. Magazie pentru păstrarea cerealelor; grânar; hambar. /<sl. žitinica

jicniță f. V. jignită: jicnița cu toată zahereaua OD.

jignit a. 1. strâmtorat. 2. fig. penibil impresionat: îi era inima jignită CR.

jigniță f. grânar domnesc. [Vechiu-rom. jitniță = slav. JITĬNIȚA grânar, din JITO, grâu].

jignít, -ă adj. Stricat, rînced: unt-de-lemn jignit. Fig. Ofensat. Vătămat, păgubit.

jítniță f., pl. e (vsl. žitĭnica, hambar; sîrb. bg. rus. žitnica. V. jitar). Hambar, grînar (maĭ ales al domnuluĭ saŭ al stăpîniriĭ). – Și jicn- și jign-.

jitniță (înv.) s. f., g.-d. art. jitniței; pl. jitnițe

jitniță (înv.) s. f., g.-d. art. jitniței; pl. jitnițe

jitniță s. f., g.-d. art. jitniței; pl. jitnițe

jitniță

jitniță, -țe.

jitniță, jitnițe s. f. Magazie, hambar. ♦ (Sens biblic) Loc unde se vor aduna cei drepți în bis. cerească în ziua secerișului sau a dreptei judecăți. – Din sl. žitĭnĭca.

JIGNIT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (O persoană ~.)

JITNIȚĂ s. v. grânar, hambar, pătul.

jignit, -ă adj. 1 (despre oameni) insultat, invectivat, ofensat, ultragiat, vexat, <înv. și pop.> ocărât, <fig.> atins, lezat, rănit², <fig.; înv.> lovit. Politicianul jignit a intrat în polemică cu opozanții săi. 2 (reg.; despre materii organice, alimente, preparate etc.) v. Acrit. Acru. Alterat. Clocit². Descompus. Fermentat. Înăcrit. Învechit. Stătut². Stricat. Vechi².

jitniță s.f. (constr.; înv.) v. Grânar. Hambar. Magazie. Pătul.

JIGNIT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (O persoană ~.)

jitniță s. v. GRÎNAR. HAMBAR. PĂTUL.