4 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jidovi vr [At: BIBLIA (1688), 361/2 / Pzi: ~vesc / E: jidov] (Îvp; prt) A se converti la iudaism.

Jidovi m. pl. 1. movilă în jud. Romanați; 2. vale în jud. Vâlcea.

JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

jidov sm [At: COD. VOR. 4/5 / A și: jidov / V: ~dău, ~duv / Pl: ~i / E: slv жидовинъ] 1 (Îvp) Evreu. 2 (Azi dep) Jidan (1). 3 (Mit) Ființă supranaturală reprezentând un uriaș. 4 (Reg; pex) Om voinic. 5 (Reg; îe) De când cu ~ii Din vechime. 6 (Reg; d. oameni; îe) A fi rupt din ~i A fi voinic. 7 Om foarte bogat. 8 (Ent; reg) Gândac moale, ale cărui încheieturi ale picioarelor au o secreție galbenă și urât mirositoare Si: jidan (7).

JÍDOV, jidovi, s. m. (Pop. și peior.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

jidov m. 1. jidan: jidovul rătăcitor, personaj din legendele medievale, numit și Ahasverus, condamnat a rătăci până la sfârșitul lumii, fiindcă insultase pe Isus purtându-și crucea în spinare; 2. pop. uriaș: de când cu Jidovii și cu Tătarii, locuțiune ce deseamnă o adâncă vechime pe care țăranul o atribue ruinilor străvechi și colosale (ce le numește Jidova). [Slav, JIDOOVINŬ (cf. boier scurtat din boiarin); sensul de «uriaș» se rapoartă la caracterul păgân, (după concepțiunea ortodoxă) a acestui popor biblic depărtat în timp și în spațiu (cf, bulg. JID, uriaș)].

jidănésc și jidovésc v. tr. (d. Jidan și Jidov; vsl. židoviti sen, a se jidovi). Iron. Iudaĭzez, prefac în Jidan orĭ în jidănesc. V. refl. Mă judaizez.

2) jídov, -ă s. și adj. (din jidav adj., gigantic, d. bg. židav, [ca gîrbov îld. girbav], derivat d. žid, gigant. Cp. și cu sîrb. ğin, gigant). Vest. Gigant, uriaș. – Forma jidav, ca adj., se află în romanțu Haĭducul, de Bucura Dumbravă, tradus de T.N. București, Sfetea, 1908, pag. 110 și 240.

1) jídov, jidoáfcă (Mold. sud, Munt. est) și jidáŭcă (Nord.) s. (vsl. židovŭka; rus. žid, židóvka. V. jidan). Vechĭ. Azĭ maĭ rar și maĭ ironic. Jidan: strâmbe căĭ și rele la spurcațiĭ jidovĭ pururĭ aŭ fost și curse (Prohodu). Jidovu rătăcitor, un personaj din legendele medievale numit și Ahasvérus, blestemat de Hristos să rătăcească pînă la sfîrșitu lumiĭ fiindcă nu l-a lăsat să se odihnească pe prispa luĭ cînd își ducea crucea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jidoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jidovésc, 3 sg. jidovéște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANA-JÍDOVULUI s. v. zmeur, zmeurar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jidov, jidovi s. m. (pop., peior.) evreu

Intrare: jidovi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jidovi
  • jidovire
  • jidovit
  • jidovitu‑
  • jidovind
  • jidovindu‑
singular plural
  • jidovește
  • jidoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jidovesc
(să)
  • jidovesc
  • jidoveam
  • jidovii
  • jidovisem
a II-a (tu)
  • jidovești
(să)
  • jidovești
  • jidoveai
  • jidoviși
  • jidoviseși
a III-a (el, ea)
  • jidovește
(să)
  • jidovească
  • jidovea
  • jidovi
  • jidovise
plural I (noi)
  • jidovim
(să)
  • jidovim
  • jidoveam
  • jidovirăm
  • jidoviserăm
  • jidovisem
a II-a (voi)
  • jidoviți
(să)
  • jidoviți
  • jidoveați
  • jidovirăți
  • jidoviserăți
  • jidoviseți
a III-a (ei, ele)
  • jidovesc
(să)
  • jidovească
  • jidoveau
  • jidovi
  • jidoviseră
Intrare: Jidovi
Jidovi
substantiv propriu (SPM097P)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • Jidovi
  • Jidovii
genitiv-dativ singular
plural
  • Jidovi
  • Jidovilor
vocativ singular
plural
Intrare: jidov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jidov
  • jidovul
  • jidovu‑
plural
  • jidovi
  • jidovii
genitiv-dativ singular
  • jidov
  • jidovului
plural
  • jidovi
  • jidovilor
vocativ singular
  • jidovule
  • jidove
plural
  • jidovilor
Intrare: mana-jidovului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mana-jidovului
plural
genitiv-dativ singular
  • manei-jidovului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jidov

etimologie:

mana-jidovului

etimologie: