jidov sm [At: COD. VOR. 4/5 / A și: jidov / V: ~dău, ~duv / Pl: ~i / E: slv жидовинъ] 1 (Îvp) Evreu. 2 (Azi dep) Jidan (1). 3 (Mit) Ființă supranaturală reprezentând un uriaș. 4 (Reg; pex) Om voinic. 5 (Reg; îe) De când cu ~ii Din vechime. 6 (Reg; d. oameni; îe) A fi rupt din ~i A fi voinic. 7 Om foarte bogat. 8 (Ent; reg) Gândac moale, ale cărui încheieturi ale picioarelor au o secreție galbenă și urât mirositoare Si: jidan (7).