2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

jidov sm [At: COD. VOR. 4/5 / A și: jidov / V: ~dău, ~duv / Pl: ~i / E: slv жидовинъ] 1 (Îvp) Evreu. 2 (Azi dep) Jidan (1). 3 (Mit) Ființă supranaturală reprezentând un uriaș. 4 (Reg; pex) Om voinic. 5 (Reg; îe) De când cu ~ii Din vechime. 6 (Reg; d. oameni; îe) A fi rupt din ~i A fi voinic. 7 Om foarte bogat. 8 (Ent; reg) Gândac moale, ale cărui încheieturi ale picioarelor au o secreție galbenă și urât mirositoare Si: jidan (7).

JÍDOV, jidovi, s. m. (Pop. și peior.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

jidov m. 1. jidan: jidovul rătăcitor, personaj din legendele medievale, numit și Ahasverus, condamnat a rătăci până la sfârșitul lumii, fiindcă insultase pe Isus purtându-și crucea în spinare; 2. pop. uriaș: de când cu Jidovii și cu Tătarii, locuțiune ce deseamnă o adâncă vechime pe care țăranul o atribue ruinilor străvechi și colosale (ce le numește Jidova). [Slav, JIDOOVINŬ (cf. boier scurtat din boiarin); sensul de «uriaș» se rapoartă la caracterul păgân, (după concepțiunea ortodoxă) a acestui popor biblic depărtat în timp și în spațiu (cf, bulg. JID, uriaș)].

1) jídov, jidoáfcă (Mold. sud, Munt. est) și jidáŭcă (Nord.) s. (vsl. židovŭka; rus. žid, židóvka. V. jidan). Vechĭ. Azĭ maĭ rar și maĭ ironic. Jidan: strâmbe căĭ și rele la spurcațiĭ jidovĭ pururĭ aŭ fost și curse (Prohodu). Jidovu rătăcitor, un personaj din legendele medievale numit și Ahasvérus, blestemat de Hristos să rătăcească pînă la sfîrșitu lumiĭ fiindcă nu l-a lăsat să se odihnească pe prispa luĭ cînd își ducea crucea.

2) jídov, -ă s. și adj. (din jidav adj., gigantic, d. bg. židav, [ca gîrbov îld. girbav], derivat d. žid, gigant. Cp. și cu sîrb. ğin, gigant). Vest. Gigant, uriaș. – Forma jidav, ca adj., se află în romanțu Haĭducul, de Bucura Dumbravă, tradus de T.N. București, Sfetea, 1908, pag. 110 și 240.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jidov (pop., peior., înv.) s. m., pl. jidovi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANA-JÍDOVULUI s. v. zmeur, zmeurar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jidov, jidovi s. m. (pop., peior.) evreu

Intrare: jidov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jidov
  • jidovul
  • jidovu‑
plural
  • jidovi
  • jidovii
genitiv-dativ singular
  • jidov
  • jidovului
plural
  • jidovi
  • jidovilor
vocativ singular
  • jidovule
  • jidove
plural
  • jidovilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jiduv
  • jiduvul
plural
  • jiduvi
  • jiduvii
genitiv-dativ singular
  • jiduv
  • jiduvului
plural
  • jiduvi
  • jiduvilor
vocativ singular
  • jiduvule
  • jiduve
plural
  • jiduvilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jidău
  • jidăul
plural
  • jidăi
  • jidăii
genitiv-dativ singular
  • jidău
  • jidăului
plural
  • jidăi
  • jidăilor
vocativ singular
  • jidăule
plural
  • jidăilor
Intrare: mana-jidovului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mana-jidovului
plural
genitiv-dativ singular
  • manei-jidovului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jidov, jidovisubstantiv masculin

etimologie:

mana-jidovuluisubstantiv feminin articulat

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.