JIDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

jidov sm [At: COD. VOR. 4/5 / A și: jidov / V: ~dău, ~duv / Pl: ~i / E: slv жидовинъ] 1 (Îvp) Evreu. 2 (Azi dep) Jidan (1). 3 (Mit) Ființă supranaturală reprezentând un uriaș. 4 (Reg; pex) Om voinic. 5 (Reg; îe) De când cu ~ii Din vechime. 6 (Reg; d. oameni; îe) A fi rupt din ~i A fi voinic. 7 Om foarte bogat. 8 (Ent; reg) Gândac moale, ale cărui încheieturi ale picioarelor au o secreție galbenă și urât mirositoare Si: jidan (7).

JIDOV sm., JIDO(A)VCĂ (pl. -ce) sf. 1 = JEDAN(CĂ): jidovii cei cu pricina de ieri o adus zece căpățîni de zăhar (alecs.) ¶ 2 Jidovul rătăcitor, personaj legendar, numit și Ahasverus, despre care se zice că ar fi fost osîndit să rătăcească vecinic pe pămînt, pentru că ar fi insultat pe Isus, cînd purta crucea în spinare ¶ 3 sm. 🔱 pop. Uriaș din timpurile preistorice: astea erau pe vremea jidovilor cari pășeau pe munți ca pe mușuroaie și uscau rîurile dintr/o sorbitură (vlah.) ; rupt din jidovi (ciauș.) (pamf.) foarte voinic [vsl. židovinŭ; comp. bg. židŭ, pl. židove „Evreu”; „uriaș”].

JIDOV, jidovi, s. m. (Pop. și peior.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

jidov m. 1. jidan: jidovul rătăcitor, personaj din legendele medievale, numit și Ahasverus, condamnat a rătăci până la sfârșitul lumii, fiindcă insultase pe Isus purtându-și crucea în spinare; 2. pop. uriaș: de când cu Jidovii și cu Tătarii, locuțiune ce deseamnă o adâncă vechime pe care țăranul o atribue ruinilor străvechi și colosale (ce le numește Jidova). [Slav, JIDOOVINŬ (cf. boier scurtat din boiarin); sensul de «uriaș» se rapoartă la caracterul păgân, (după concepțiunea ortodoxă) a acestui popor biblic depărtat în timp și în spațiu (cf, bulg. JID, uriaș)].

Jidov m. V. Vocabular.

1) jídov, jidoáfcă (Mold. sud, Munt. est) și jidáŭcă (Nord.) s. (vsl. židovŭka; rus. žid, židóvka. V. jidan). Vechĭ. Azĭ maĭ rar și maĭ ironic. Jidan: strâmbe căĭ și rele la spurcațiĭ jidovĭ pururĭ aŭ fost și curse (Prohodu). Jidovu rătăcitor, un personaj din legendele medievale numit și Ahasvérus, blestemat de Hristos să rătăcească pînă la sfîrșitu lumiĭ fiindcă nu l-a lăsat să se odihnească pe prispa luĭ cînd își ducea crucea.

2) jídov, -ă s. și adj. (din jidav adj., gigantic, d. bg. židav, [ca gîrbov îld. girbav], derivat d. žid, gigant. Cp. și cu sîrb. ğin, gigant). Vest. Gigant, uriaș. – Forma jidav, ca adj., se află în romanțu Haĭducul, de Bucura Dumbravă, tradus de T.N. București, Sfetea, 1908, pag. 110 și 240.

jidău¹ sm vz jidov

jiduv sm vz jidov

șidov sm vz jidov

MANĂ sf. ⛪ Aliment pe care Dumnezeu îl făcea să cadă în fie-care dimineață din cer spre a hrăni pe Israeliți în pustiu, după ieșirea lor din Egipt și înainte de a intra în țara făgăduinții ¶ 2 Ⓕ ⛪ Mană cerească, cuvîntul lui Dumnezeu ¶ 3 pr. ext. Hrană îmbelșugată: se repeziră... socotind bietele javre flămînde că au dat peste vre-o ~ (ODOB.) ¶ 4 Ⓟ Belșug: lasă că nu va fi mare ~ de cîștigul meu (ISP.) ¶ 5 Ⓟ Nu-i vre-o ~, nu-i vre-o pricopseală mare (CIAUȘ.); nu e ~ mare a spune de pe carte ș’altu a asculta (JIP.) ¶ 6 Esența, tot ce e mai bun în lapte, în rodul bucatelor, etc., despre care poporul crede că se poate răpi prin farmece și vrăji sau de către strigoaice: în sîmbăta Paștilor, se face și o păscuță a vitelor care se dă vacilor să mănînce, ca să aibă ~ (GOR.); nu se vinde, nu se dă nimic de sămînță la alții, pînă ce nu vei semăna tu întîiu, altfel îți dai mana, norocul (GOR.); dacă vaca nu dă lapte, atunci se crede că alții i-au luat mana (GOR.); poate c’au luat strigoaicele mana de la vaci (CRG). ¶ 7 🌿 O boală a viței de vie pricinuită de o ciupercă (Peronospora viticola), de pe urma căreia frunzele se pătează, se sbîrcesc, se îngălbenesc și apoi se usucă; sporii acestei ciuperci se află în aer, de unde ajung pe frunzele tinere ale viței și stau acolo pînă dă o ploaie caldă care-i face să germineze (🖼 3026): piatra și mana pe mine m’au bătut și m’au pălit (DLVR.) ¶ 8 🌿 ~-DE-APE, mare plantă ierboasă, numită și „roua-cerului”, cu tulpina vîrtoasă, care crește prin mlaștini, prin lacuri și pe marginea apelor (Glyceria aquatica) ¶ 9 🌿 MANA-JIDOVULUI = ZMEUR [gr. μάνα, bg. m a n a, care are toate înțelesurile din românește].

jidov (pop., peior., înv.) s. m., pl. jidovi

jidov (fam.) s. m., pl. jidovi

jidov s. m., pl. jidovi

Jidov sb. m., Jidoafcă sb. f.

jidov, jidovi s. m. (pop., peior.) evreu

jidov s.m. (pop.) 1 v. Evreu. Israelian. Israelit. 2 v. Arătare. Colos. Dihanie. Gigant. Matahală. Namilă. Titan. Uriaș.

MANA-JIDOVULUI s. v. zmeur, zmeurar.

mana-jidovului s. v. ZMEUR. ZMEURAR.

jídov, jidovi, s.m. (fam.) Evreu. – Din sl. židovinǔ (DEX, MDA).