4 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

jep2 sms [At: MAT. FOLK. 1453 / V: jăp, jâp, jip / E: ns cf jeg1] (Reg) 1 Bube pe pielea porcilor. 2 (Pex) Jeg (2).

jep1 sm [At: PANȚU, PL. / V: jâp, jip, jipi smp, jup / Pl: ~i / E: nct] 1 Arbust din familia pinului, cu tulpină ramificată, flexibilă, adesea culcată la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri Si: cățân, durzău, jneap2 (2), jneapăn (6), pin pitic (Pinus mugo). 2 (Pex) Loc cu tufăriș de jepi (1). 3 (Ban) Știulete de porumb.

JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.

JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.

jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută].

2) jep și jip m., pl. urĭ (ung.?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ.

JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

jeb sn [At: CABA, SĂL. / V: jep / Pl: ~uri / E: mg zseb] (Reg; mgm) 1 Buzunar. 2 (Îe) A sta cu mâinile în ~ A nu face nimic. 3 (Îae) A fi leneș.

JEB, jeburi, s. n. (Maghiarism rar) Buzunar. Le puseră amîndouă-n jeb. RETEGANUL, P. III 17. În jeburi galbini băga. ȘEZ. XII 69.

jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jip1 (arbore) (reg.) s. m., pl. jipi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.

JEP s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jneapăn, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. (Pinus pumilio) jneapăn, pin pitic, (reg.) cățîn, durzău.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jeb (jeburi), s. n. – Buzunar. – Var. jep. Mag. zseb (Tiktin; DAR). Trans. de Nord.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jep1 (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.

jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.

jăb, s.n. – v. jeb („buzunar”).

jeb, jeburi, (jep, jăb), s.n. – (reg.) Buzunar: „Socăcița de la oale / Ș-o făcut jăburi la poale” (Memoria, 2001: 110). – Din magh. zseb „buzunar” (Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA).

jeb, -uri, (jep, jăb), s.n. – Buzunar: „Socăcița de la oale / Ș-o făcut jăburi la poale” (Memoria 2001: 110). – Din magh. zseb „buzunar”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JEP subst. cu două sensuri: 1° „jeg”, 2° jneapăn. 1. Jepu (Viciu 34); Jepiu (Isp IV2). 2. Jepăn fam. (ib.). V. și Japiu și Jip.

JEPI, denumirea a două vârfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. Mici, 2.148 m și J. Mari. 2.071 m). Alcătuite din conglomerate și acoperite de diferite esențe lemnoase, inclusiv jnepeni (în partea superioară).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: Jep
nume propriu (I3)
  • Jep
Intrare: jep (bot.)
jep1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jep
  • jepul
  • jepu‑
plural
  • jepi
  • jepii
genitiv-dativ singular
  • jep
  • jepului
plural
  • jepi
  • jepilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jip
  • jipul
  • jipu‑
plural
  • jipi
  • jipii
genitiv-dativ singular
  • jip
  • jipului
plural
  • jipi
  • jipilor
vocativ singular
  • jipule
plural
  • jipilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăp
  • jăpul
plural
  • jăpi
  • jăpii
genitiv-dativ singular
  • jăp
  • jăpului
plural
  • jăpi
  • jăpilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jup
  • jupul
  • jupu‑
plural
  • jupi
  • jupii
genitiv-dativ singular
  • jup
  • jupului
plural
  • jupi
  • jupilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâp
  • jâpul
plural
  • jâpi
  • jâpii
genitiv-dativ singular
  • jâp
  • jâpului
plural
  • jâpi
  • jâpilor
vocativ singular
  • jâpule
  • jâpe
plural
  • jâpilor
Intrare: jep (bubă, jeg)
jep1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jep
  • jepul
  • jepu‑
plural
  • jepi
  • jepii
genitiv-dativ singular
  • jep
  • jepului
plural
  • jepi
  • jepilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăp
  • jăpul
plural
  • jăpi
  • jăpii
genitiv-dativ singular
  • jăp
  • jăpului
plural
  • jăpi
  • jăpilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jip
  • jipul
  • jipu‑
plural
  • jipi
  • jipii
genitiv-dativ singular
  • jip
  • jipului
plural
  • jipi
  • jipilor
vocativ singular
  • jipule
plural
  • jipilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâp
  • jâpul
plural
  • jâpi
  • jâpii
genitiv-dativ singular
  • jâp
  • jâpului
plural
  • jâpi
  • jâpilor
vocativ singular
  • jâpule
  • jâpe
plural
  • jâpilor
Intrare: jeb
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeb
  • jebul
  • jebu‑
plural
  • jeburi
  • jeburile
genitiv-dativ singular
  • jeb
  • jebului
plural
  • jeburi
  • jeburilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăb
  • jăbul
plural
  • jăburi
  • jăburile
genitiv-dativ singular
  • jăb
  • jăbului
plural
  • jăburi
  • jăburilor
vocativ singular
plural
jep2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jep
  • jepul
  • jepu‑
plural
  • jepuri
  • jepurile
genitiv-dativ singular
  • jep
  • jepului
plural
  • jepuri
  • jepurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jep, jepisubstantiv masculin

  • 1. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn, jneap (Pinus mugo). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. prin extensiune Loc cu tufăriș de jepi. MDA2
  • 3. regional Știulete de porumb. MDA2
etimologie:

jep, jepisubstantiv masculin

regional (numai) singular
etimologie:

jeb, jeburisubstantiv neutru

  • 1. regional Buzunar. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buzunar
    • format_quote Le puseră amîndouă-n jeb. RETEGANUL, P. III 17. DLRLC
    • format_quote În jeburi galbini băga. ȘEZ. XII 69. DLRLC
    • chat_bubble A sta cu mâinile în jeb = a fi leneș. MDA2
    • chat_bubble A sta cu mâinile în jeb = a nu face nimic. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.