3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

japonez, ~ă [At: DRĂGHICI, R. 155 / Pl: ~i, ~e / E: fr japonais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Japoniei Si: nipon. 3-4 smf, a (Om) care este originar din Japonia. Si: nipon. 5 smp Populație care locuiește în Japonia. 6-7 a Care aparține (Japoniei sau) japonezilor (5) Si: (iuz) japanicesc (1-2). 8-9 a Care este caracteristic (Japoniei sau) japonezilor (5) Si: (iuz) japanicesc (3-4). 10-11 a Care se referă (la Japonia sau) la japonezi (5) Si: (iuz) japanicesc (5-6). 12 sf Limbă vorbită de japonezi (5).

JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau care este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia sau la japonezi; nipon. ◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

JAPONÉZ1, -Ă, japonezi, -e, adj. Din Japonia, care aparține Japoniei sau populației ei. Limba japoneză.Vedea pentru întîia oară păsările zugrăvite pe paravanele japoneze, în ființă vie. ARGHEZI, P. T. 160.

JAPONÉZ2, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei.

JAPONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia. II. adj. referitor la Japonia sau la populația ei. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Japonia. III. s. f. chiflă împletită. (< fr. japonais)

JAPONÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; nipon. /<fr. Japonais

JAPONÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Japoniei sau populației ei; din Japonia; nipon. /<fr. japonais

* japonéz, -ă adj. Locuitor din Japonia orĭ de neam japonez. Adj. Al Japoniiĭ, din Japonia: steagu japonez.

grévă japonéză sint. s. Grevă simbolică, fără încetarea lucrului; semn distinctiv: o banderolă ◊ „Începând de ieri, Sindicatul Independent al Actorilor Profesioniști din România a trecut de la greva japoneză la pichetele de protest.” R.l. 18 X 95 p. 24. ◊ „Studenții au declarat grevă japoneză. Timișoara internaț. 51/95 p. 7 (după fr. grève japonaise)

JAPONÉZĂ f. mai ales art. Limba japonezilor. /<fr. japonais


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

japonéz adj. m., s. m., pl. japonézi; adj. f., s. f. japonéză, pl. japonéze

japonéz s. m., adj. m., pl. japonézi; f. sg. japonéză, g.-d. art. japonézei, pl. japonéze

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonéză (limba) s. f., g.-d. art. japonézei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

japonéz (japonéză), adj. – Nipon. Fr. japonaise, cu extindere la m. a consoanei caracteristice f. (după DAR, din it. giapponese, ceea ce pare incert); pentru der., cf. amorez.

arată toate definițiile

Intrare: japonez (adj.)
japonez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japonez
  • japonezul
  • japonezu‑
  • japone
  • japoneza
plural
  • japonezi
  • japonezii
  • japoneze
  • japonezele
genitiv-dativ singular
  • japonez
  • japonezului
  • japoneze
  • japonezei
plural
  • japonezi
  • japonezilor
  • japoneze
  • japonezelor
vocativ singular
plural
Intrare: japonez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japonez
  • japonezul
  • japonezu‑
plural
  • japonezi
  • japonezii
genitiv-dativ singular
  • japonez
  • japonezului
plural
  • japonezi
  • japonezilor
vocativ singular
  • japonezule
  • japoneze
plural
  • japonezilor
Intrare: cireș japonez
cireș japonez substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cireș japonez
  • cireșul japonez
plural
  • cireși japonezi
  • cireșii japonezi
genitiv-dativ singular
  • cireș japonez
  • cireșului japonez
plural
  • cireși japonezi
  • cireșilor japonezi
vocativ singular
plural
Prunus serrulata biologie  nomenclatura binară
compus
  • Prunus serrulata
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

japonez (adj.)

  • 1. Care aparține Japoniei sau japonezilor, privitor la Japonia ori la japonezi.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: nipon (adj.) un exemplu
    exemple
    • Vedea pentru întîia oară păsările zugrăvite pe paravanele japoneze, în ființă vie. ARGHEZI, P. T. 160.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Arta japoneză = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament.
      surse: MDN '00
    • surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

japonez, -ă (persoană) japoneză

  • 1. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: nipon, -ă (persoană)

etimologie: