NIPON, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

nipon, ~ă smf, a [At: GALACTION, O. 324 / Pl: ~i, ~e / E: fr nippon] (Liv) 1-11 Japonez (1-11).

NIPON, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

NIPON² ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; japonez /<fr. nippon

nipon adj. m., s. m., pl. niponi; adj. f., s. f. niponă, pl. nipone

nipon adj. m., s. m., pl. niponi; adj. f., s. f. niponă, pl. nipone

nipon s. m., adj. m., pl. niponi; f. sg. niponă, g.-d. art. niponei, pl. nipone

NIPON s., adj. japonez.

NIPON s., adj. japonez.

NIPON, -Ă s. m. și f., adj. (Livresc) 1. s. m. și f. Japonez (1). cf. dm. 2. adj. Japonez (2). Crizantemele sînt din ziua aceea, pentru mine, originare din Japonia. Ceva din parfumul eroinei nipone a rămas în ființa lor zveltă și despletită. galaction, o. 324. Agențiile de presă anunță că în Japonia echipa masculină a orașului București... a entuziasmat publicul nipon. contemp. 1960, nr. 715, 2/6. Economia niponă. scînteia, 1967, nr. 7 453. – pl.: niponi, -e. – Din fr. nippon.