JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

janț² sn [At: H II, 173 / V: ~ă sf, jeanț / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Grăsime care se scurge din cașul stors de zer Si: (reg) jantiță¹ (1). 2 Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval Si: (reg) jantiță¹ (2). 3 Parte lichidă rămasă după coagularea laptelui Si: (reg) jantiță¹ (3). 4 Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei Si: (reg) jantiță¹ (4). 5 (Îs) ~ acru Zer conservat pentru iarnă. 6 (Îs) ~ cu caș Caș dulce amestecat cu zer. 7 (Prin confuzie) Jintiță (1).

janț¹ sn [At: JIPESCU, O. 48/26 / Pl: ~uri / E: nct] (Olt; Ban) Stâncă.

janță sf vz janț²

jeanț sn vz janț²

janț s.n. 1 Zer untos rezultat la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2 Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3 Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. • pl. -uri. / etimol. nec.

JANȚ¹ sbst. 🐑 Cel din urmă zăr ce a mai rămas în caș, după ce acesta s’a stors bine prin frămîntare; din acest din urmă zăr, care se scurge din cașul pus sub teasc, se scoate apoi untul; numit și „jintuit” sau „jintuială”; s’a pus să frămînte apăsat, printre degete, cașul, ca să iasă ~ul (jip.); au sorbit, cît au sorbit cu toții, din bureții tocați mărunt și fierți în ~ (lung.).

❍JANȚ² (pl. -țuri) sn. Oiten. Băn. 🌐 Stîncă, colț de piatra: pentru a se face var, trebue să se ducă omul la ~ și să scoață piatra de var (ion.).

JINTUIALĂ sf. 🐑 👉 JANȚ.

JINTUIT I. adj. p. JINTUI. II. sbst. 🐑 1 👉 JANȚ ¶ 2 Faptul de a jintui.

❍JÎNT... = JINT...

JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

JANȚ s. n. Zer untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.

JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stîncă.

JANȚ², janțuri, s. n. 1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frămîntată.

JINTUIT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Frămîntat și stors de zer. – V. jintui.

JANȚ ~uri n. 1) Zer gras care se scurge la fabricarea cașcavalului din cașul stors și opărit. 2) Parte lichidă care rămâne după separarea laptelui coagulat. 3) Parte lichidă care rămâne după separarea urdei. /Orig. nec.

janț n. zer ce se scurge din cașul pus sub teasc. [Tras din jântiță].

1) janț n., pl. urĭ. Vest. Zeru untos care se scurge din cașu pus într’o pînză supt teasc după ce s’a stors cu mîna și frămîntat. (Vicĭu). – În Dobr. = „jintiță”.

jînt- V. jint-.

janț² (zer) s. n.

janț¹ (stâncă) s. n., pl. janțuri

janț² (stâncă) s. n., pl. janțuri

janț¹ (zer) s. n.

janț (stâncă) s. n., pl. janțuri

janț (zer) s. n., pl. janțuri

janț s. n. – Zer scurs din cașul stors. – Var. janță. Origine incertă. Pare a fi un deverbal al sl. žĕti, žimą, žimeši „a presa”, care nu a lăsat reprezentant direct în rom. Der. nu este clară; și nu se poate afirma cu siguranță că este cuvînt identic cu janț, s. n. (Olt., țanc, stîncă), jantă, s. f. „femeie de moravuri ușoare”, pe care DAR îl pune în legătură cu mag. zsana „gaiță”, jantiță, s. f. (pește mărunt). Tiktin îl pune în legătură pe janț cu germ. Sahne, care nu pare convingător. Dacă depinde de sl. žĕti, aparține aceleiași familii ca jintui, vb. (a presa, a stoarce brînza; a stoarce; a amesteca, a bate), din sl. *žĕtovati; jintuită (var. jintuit), s. f. și n. (zer de lapte); jintuială, s. f. (acțiunea de a stoarce cașul); jintuitoare, s. f. (storcătoare); jintălău, s. n. (storcătoare). Cf. jintiță.

JANȚ s. v. stâncă.

JANȚ s. v. jintuit.

janț¹ s.n. jintuială, jintuit. Janțul este zerul untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.

janț² s.n. (reg.) v. Stâncă.

janț s. v. STÎNCĂ.

JANȚ s. jintuială, jintuit. (~ al cașului.)