janț s.n. 1 Zer untos rezultat la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2 Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3 Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. • pl. -uri. / etimol. nec.

JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stîncă.

JANȚ², janțuri, s. n. 1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frămîntată.

JINTUIALĂ sf. 🐑 👉 JANȚ.

JINTUIT I. adj. p. JINTUI. II. sbst. 🐑 1 👉 JANȚ ¶ 2 Faptul de a jintui.

JINTUIT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Frămîntat și stors de zer. – V. jintui.