jâghiuță sf vz jighiuță

gighiuță sf vz jighiuță

jăghiuță sf vz jighiuță

jghiuță sf vz jighiuță

jighiuță sf [At: ȘEZ. IX, 44 / V: jghi~, (reg) jăg~, jâg~, gig~ / P: ~ghi-u~ / Pl: ~țe, ~ți / E: ns cf jirebie¹] (Reg) Jurubiță de treizeci de fire.

jighiuță s.f. (reg.) Jurubiță de treizeci de fire. • sil. -ghi-u-. pl. -e. /cf. jirebie¹.

❍JĂRGHIE... = JERBIE...

❍JERBIE, ❍JĂRGHIE sf. Mold. Bucov. Jurubiță [ung. zseréb].

JIGHIUȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. – Comp. jirbiuță.

JIGHIUȚĂ ~e f. pop. Unitate de măsură la depănat și la urzit, egală cu treizeci de fire; jirebie. /v. jirebie

jérbie f. (ung. zseréb, seréb, jurubiță, rudă cu jerebie și și cu vĭarbă, precum și cu germ. garbe, fr. gerbe, snop. V. jerebie). Jurubiță. Fig. Jerbie de lumină, fascicul de lumină (Vlah. Rom. Pit. 100). – Dim. jerbioară și jerbiuță. În est jărbie, pop. jărghie: o jărghiuță de pămînt (Neam. Rom. Pop. 1, 573). Și jîrbiuță, pop. jîrghiuță și jîghiuță.

jighiúță V. jirbiuță.

jirbiúță V. jerbie.

jîghiúță V. jerbie.

jîrghiúță V. jerbie.

jighiuță (reg.) (desp. -ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiuței; pl. jighiuțe

jighiuță (reg.) (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiuței; pl. jighiuțe

jighiuță s. f. (sil. -ghi-u-), g.-d. art. jighiuței; pl. jighiuțe

jerbie, -biei gen. a.