2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZOLÁRE, izolări, s. f. Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; despărțire, separare. ♦ (Med.) Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – V. izola.

IZOLÁRE, izolări, s. f. Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; despărțire, separare. ♦ (Med.) Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – V. izola.

izolare sf [At: SCÎNTEIA, 1950, nr. 1634 / Pl: ~lări / E: izola] 1 Separare totală a unui lucru de cele învecinate. 2 (Spc) Despărțire a unui bolnav contagios de oamenii sănătoși pentru a împiedica transmiterea bolii. 3 Împiedicare a trecerii căldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc. dintr-un mediu sau dintr-un corp în altul Si: izolat1 (3). 4 Separare a unui corp prin care trece curent electric de alte corpuri bune conducătoare de electricitate, folosind materiale rău conducătoare de electricitate, pentru a evita electrocutarea, scurt-circuitarea sau pierderile de energie Si: izolație (2). 5 (Fig) Îndepărtare a cuiva de semenii săi, de viața socială Si: izolat1 (5).

IZOLÁRE, izolări, s. f. Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; despărțire, separare, îndepărtare. Forțele și tăria Uniunii Sovietice au crescut nemăsurat astăzi, cînd nu mai este singură în fața imperialismului agresiv, cînd a ieșit definitiv din situația de izolare internațională. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2501.

IZOLÁRE s.f. Acțiunea de a izola și rezultatul ei; separare; izolație. [< izola].

IZOLÁRE s. f. 1. acțiunea de a izola. 2. măsură profilactică prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane. ◊ (biol.) ~ geografică = separare a unei populații, a unei flore sau faune, prin bariere naturale în teritorii limitate, în scopul diversificării speciilor. (< izola)

izolare f. 1. acțiunea de a (se) izola; 2. starea persoanei sau a lucrului izolat.

IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate. 3. Refl. A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista. – Din fr. isoler.

IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate. 3. Refl. A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista. – Din fr. isoler.

izola [At: C. PETRESCU, C. V. 50 / Pl: ~lez / E: fr isoler] 1 vt A separa total un lucru de cele învecinate. 2-3 vtr (Spc) A (se) despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși pentru a împiedica transmiterea bolii. 4 vt A împiedica trecerea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu sau dintr-un corp în altul, folosind materiale izolante. 5 vt A separa un corp prin care trece curent electric de alte corpuri bune conducătoare de electricitate, folosind materiale rău conducătoare de electricitate, pentru a evita pierderile de energie, electrocutarea sau scurt-circuitarea. 6-7 vtr (Fig) A (se) îndepărta de semenii săi, de viața socială.

IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărți cu totul, a separa. Urechea, deprinsă acum să izoleze fiecare sunet, lămuri pași. C. PETRESCU, C. V. 50. Multe județe sînt complet izolate, fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice. REBREANU, R. II 77. ♦ A împiedica transmiterea căldurii, umezelii, sunetelor etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante; a separa cu ajutorul unei materii izolante un corp prin care trece curentul electric, de alt corp, bun conducător de electricitate. Firele electrice le izolăm cu o cămașă de cauciuc. 2. Refl. (Despre oameni) A se retrage, a se îndepărta de ceilalți oameni, de societate, vădind o atitudine individualistă. Acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. De la moartea lui Matei Basarab (1654) și mai cu seamă de la Șerban-vodă Cantacuzino (1674- 1668), domnul și boierii se izolară de popor, aceea ce făcu pe acesta să fie indiferent la glasul lor. BĂLCESCU, O. I 93. ◊ Fig. Știința adevărată nu se izolează de popor, ci e în serviciul poporului.

IZOLÁ vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce înconjură. ♦ A împiedica trecerea unei forme de energie în alta sau a unor substanțe dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) îndepărta de viața socială. [< fr. isoler, it. isolare].

IZOLÁ vb. I. tr. 1. a despărți, a separa. 2. a împiedica trecerea unei forme de energie în alta, sau a unor substanțe dintr-un mediu (sau corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se îndepărta de viața socială. (< fr. /s’/isoler)

A SE IZOLÁ mă ~éz intranz. A se îndepărta de tumultul vieții, trăind în singurătate; a se retrage; a se închide; a se pustnici. /<fr. isoler

A IZOLÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, ființe) A despărți de mediul înconjurător. 2) (persoane) A face să se izoleze; a sihăstri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagioși) A separa de oamenii sănătoși, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea căldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A despărți cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler

izolà v. 1. a separa cu totul un lucru de altul: a izola o casă; 2. a pune, a (se) ținea afară din societate; 3. Fiz. a așeza un corp așa ca să fie separat de corpurile ce conduc electricitatea.

*izoléz v. tr. (fr. isoler, it. isolare, d. isola, insulă). Separ de obĭectele din prejur. Depărtez de lume. Fig. Consider în parte, despărțit de altele. Chim. Scot din combinațiune, separ. Fiz. Fac ca electricitatea să nu poată trece maĭ în colo (de ex., opunîndu-ĭ o bucată de sticlă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izolare s. f., g.-d. art. izolării; pl. izolări

izoláre s. f., g.-d. art. izolării; pl. izolări

izola (a ~) vb., ind. prez. 3 izolea

izolá vb., ind. prez. 1 sg. izoléz, 3 sg. și pl. izoleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZOLÁRE s. 1. despărțire, desprindere, detașare, izolație, separare, separație. (~ lui de grup.) 2. v. despărțire. 3. separatism. 4. v. retragere. 5. singurătate, (livr.) claustrare, claustrație, solitudine, (rar) însingurare, (fig.) schimnicie, sihăstrie. (Trăia într-o ~ deplină.) 6. v. individualizare.

IZOLARE s. 1. despărțire, separare. (~ lui de grup.) 2. desprindere, detașare, separare, separație. (~ unor așchii dintr-un material.) 3. despărțire, separare, separație, (rar) segregare, segregație. (~ femeilor de bărbați.) 4. separatism. (Ce e această ~?) 5. retragere. (~ lui în mijlocul naturii.) 6. singurătate., (livr.) soliludine, (rar) însingurare, (fig.) schimnicie, sihăstrie. (Trăia într-o ~ deplină.) 7. individualizare, singularizare. (~ unor trăsături din ansamblu.)

IZOLÁ vb. 1. v. despărți. 2. v. răzleți. 3. a (se) despărți, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 4. v. îndepărta. 5. v. retrage. 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) însingura, (fig.) a (se) sihăstri. (S-a ~ în camera ei.) 7. v. individualiza.

IZOLA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se răzleți, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. a (se) despărți, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 4. a (se) îndepărta. (De ce s-a ~ de noi în ultima vreme?) 5. a se retrage. (S-a ~ în mijlocul naturii.) 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) însingura, (fig.) a (se) sihăstri. (S-a ~ în camera ei.) 7. a (se) individualiza, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IZOLÁRE s. f. (< izolá < fr. isoler, it. isolare): separare a părților de propoziție de propoziția din care fac parte sau a unei propoziții de fraza din care face parte, cu ajutorul virgulei sau al punctului, ca în exemplele „Oamenii au rămas până în fundul ființei de cremene. Aspri, colțuroși, năprasnici.” (Geo Bogza) – nume predicative izolate; „Satul n-are han. Numai cârciumă.” (Z. Stancu) – complement direct izolat; „Pe aici a trecut. Și pe aici. Pretutindeni.” (Cezar Petrescu) – complemente circumstanțiale de loc izolate; „Se va răspunde că metrica... nu zace în firea limbii noastre. Sau că această metrică ar fi prea savantă pentru poezia populară.” (L. Blaga) – o subiectivă izolată; „O dorință însă tot aveam... Să las copiilor mei un nume.” (Camil Petrescu) – o apozitivă izolată; „Mie îmi spuse tat-său că Polina și cu ăla sunt în vorbă de mult... Că e daravelă mare.” (M. Preda) – o completivă directă izolată; „Atunci o să-i strângem pe toți, cu cățel cu purcel din toate colțurile... Ca să se împlinească voia dumitale.” (L. Rebreanu) – o circumstanțială de scop izolată etc. Au scris despre acest fenomen lingvistic în proza contemporană: Gh. Bulgăr, Olga Tunsoiu etc.

IZOLAREA RAIONULUI ACȚIUNILOR misiune de luptă care vizează interzicerea aprovizionării trupelor inamice cu carburant, alimente și alte materiale. Izolarea raionului acțiunilor se face cu ajutorul aviației.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IZOLÁRE (< izola) s. f. Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; separare, despărțire. ♦ (MED.) Măsură profilactică prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. ♦ (BIOL.) I. geografică (spațială) = separare a unei populații sau a unei flore ori faune prin „bariere” naturale în teritorii limitate, în urma căreia speciile se diversifică, după o linie de evoluție proprie. ◊ I. ecologică = se realizează prin populare de habitate diferite, fără extinderea arealului geografic al speciilor, care duce la variate adaptări față de noile condiții ale solului, microclimei, hranei, relațiilor biocenotice etc. ◊ I. etiologică (comportamentală) permite conviețuirea simpatică a unor forme apropiate. La multe specii de animale reproducerea este însoțită de numeroase obiceiuri nupțiale (dansuri, roiri, cântece), de schimbări morfologice, de colorit, fiziologice etc., care permit recunoașterea apartenenței la grup a indivizilor.

Intrare: izolare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolare
  • izolarea
plural
  • izolări
  • izolările
genitiv-dativ singular
  • izolări
  • izolării
plural
  • izolări
  • izolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: izola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izola
  • izolare
  • izolat
  • izolatu‑
  • izolând
  • izolându‑
singular plural
  • izolea
  • izolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izolez
(să)
  • izolez
  • izolam
  • izolai
  • izolasem
a II-a (tu)
  • izolezi
(să)
  • izolezi
  • izolai
  • izolași
  • izolaseși
a III-a (el, ea)
  • izolea
(să)
  • izoleze
  • izola
  • izolă
  • izolase
plural I (noi)
  • izolăm
(să)
  • izolăm
  • izolam
  • izolarăm
  • izolaserăm
  • izolasem
a II-a (voi)
  • izolați
(să)
  • izolați
  • izolați
  • izolarăți
  • izolaserăți
  • izolaseți
a III-a (ei, ele)
  • izolea
(să)
  • izoleze
  • izolau
  • izola
  • izolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izolare, izolărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Forțele și tăria Uniunii Sovietice au crescut nemăsurat astăzi, cînd nu mai este singură în fața imperialismului agresiv, cînd a ieșit definitiv din situația de izolare internațională. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2501. DLRLC
    • 1.1. medicină Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. biologie Izolare geografică = separare a unei populații, a unei flore sau faune, prin bariere naturale în teritorii limitate, în scopul diversificării speciilor. MDN '00
etimologie:
  • vezi izola DEX '09 DEX '98 DN

izola, izolezverb

  • 1. tranzitiv A despărți cu totul; a separa unul de altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Urechea, deprinsă acum să izoleze fiecare sunet, lămuri pași. C. PETRESCU, C. V. 50. DLRLC
    • format_quote Multe județe sînt complet izolate, fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice. REBREANU, R. II 77. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Firele electrice le izolăm cu o cămașă de cauciuc. DLRLC
  • 3. reflexiv A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. DLRLC
    • format_quote De la moartea lui Matei Basarab (1654) și mai cu seamă de la Șerban-vodă Cantacuzino (1674- 1668), domnul și boierii se izolară de popor, aceea ce făcu pe acesta să fie indiferent la glasul lor. BĂLCESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote figurat Știința adevărată nu se izolează de popor, ci e în serviciul poporului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.