izbăvi vtr [At: COD. VOR 142/12 / V: (înv) ~bovi / Pzi: ~vesc / E: vsl изƃавити] 1-2 A (se) mântui. 3-4 A (se) salva.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A scăpa (dintr-o primejdie, pacoste, boală etc.), a salva, a mîntui (pe cineva). Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde, ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. O biată păsărică de munci te izbăvește. ALECSANDRI, P. III 308. Vindecă și izbăvește amărîta mea durere. CONACHI, P. 86. ◊ Refl. S-a ținut dîrz, a crezut în comunism și s-a izbăvit. SADOVEANU, M. C. 167.

A SE IZBĂVÍ mă ~ésc intranz. A izbuti să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a se dezbăra; a se descotorosi; a se debarasa; a scăpa. /<sl. izbaviti

A IZBĂVÍ ~ésc tranz. 1) (ființe) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a scăpa. 2) (persoane) A face să se izbăvească. /<sl. izbaviti

izbăví v. 1. a scăpa sufletul, a mântui: o biată păsărică de munci te izbăvește Al.; 2. a scăpa de o primejdie, de o boală. [Slav. IZBĂVIȚI, a libera, a răscumpăra].

izbavă sf [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~vi / E: izbăvi] (Mol) 1 Mântuire. 2 Salvare.

izbovi v vz izbăvi

IZBÁVĂ s. f. (Învechit) Scăpare, salvare. Nu l-am fost rugat Să ne capete – de pildă – de la craiul său izbava Celor zălogiți? DAVILA, V. V. 73. Nici nu știi în ce stă uneori izbava. La TDRG.

izbávă f., pl. e și ăzĭ (vsl. izbava. V. zăbavă). Rar. Izbăvire, scăpare.

izbăvésc și (maĭ rar) izbovésc v. tr. (vsl. iz-baviti, a libera, a salva, d. byti, byvati, a fi, a deveni; izbava, răscumpărare, salvare. V. zăbăvesc, iz- și do-bîndesc, izbutesc). Liberez, salvez: izbăvește-ne, Doamne, de cel răŭ.

izbovésc, V. izbăvesc.

izbăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 să izbăveáscă

izbăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. izbăveáscă

izbăvi

izbávă (reg.) s. f., g.-d. art. izbắvii; pl. izbắvi

izbávă s. f., g.-d. art. izbăvii; pl. izbăvi

izbăvesc, -veam 1 imp.

IZBĂVÍ vb. v. salva, scăpa.