Definiția cu ID-ul 500151:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
izbăvi (izbăvesc, izbăvit), vb. – A salva, a scăpa dintr-o primejdie, a elibera, a răscumpăra. Sl. izbaviti (Tiktin; DAR), cf. bg. izbavjam. – Der. izbavă, s. f. (salvare), din sl. izbava; izbăvitor, adj. (salvator); izbăvință, s. f. (înv., salvare).