11 definiții pentru iui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iui2 vi [At: MARIAN, NU. 722 / P: i-u-i / Pzi: ~esc / E: iu2 + -ui cf chiui] (Rar) 1 A chiui. 2 A striga.

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: -i-u-] – Iu + suf. -ui (după chiui).

IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui).

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. A chiui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iuí (a ~) (rar) (i-u-) vb., ind. prez. 3 íuie, imperf. 3 sg. iuiá; conj. prez. 3 să íuie

iuí vb. (sil. i-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. íuie, imperf. 3 sg. iuiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

iui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182; Săliștea de Sus). – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică) + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).

iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui. – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică).

Intrare: iui
  • silabație: i-u-i
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iui
  • iuire
  • iuit
  • iuitu‑
  • iuind
  • iuindu‑
singular plural
  • iuie
  • iuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iui
(să)
  • iui
  • iuiam
  • iuii
  • iuisem
a II-a (tu)
  • iui
(să)
  • iui
  • iuiai
  • iuiși
  • iuiseși
a III-a (el, ea)
  • iuie
(să)
  • iuie
  • iuia
  • iui
  • iuise
plural I (noi)
  • iuim
(să)
  • iuim
  • iuiam
  • iuirăm
  • iuiserăm
  • iuisem
a II-a (voi)
  • iuiți
(să)
  • iuiți
  • iuiați
  • iuirăți
  • iuiserăți
  • iuiseți
a III-a (ei, ele)
  • iuie
(să)
  • iuie
  • iuiau
  • iui
  • iuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iui

etimologie:

  • Iu + sufix -ui (după chiui).
    surse: DEX '09 DEX '98