opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

ITINERAR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.

ITINERAR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.

intinerar sn vz itinerar

itinerar sn [At: CARAGIALE, M. 124 / V: int~, ~iu / Pl: ~e, (rar) ~i / E: fr itinéraire, lat itinerarius] 1 Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse Si: (înv) marșrut. 2 Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.

itinerariu sn vz itinerar

ITINERAR, itinerare, s. n. Linia, drumul pe care se desfășoară deplasarea unui vehicul sau o călătorie cu indicarea localităților de pe parcurs. Pornește singur, la întîmplare sau după un itinerar precis, să caute, să întrebe. BOGZA, A. Î. 632. Itinerarul călătoriei îl știam de mult. BART, S. M. 11. ♦ Indicator cuprinzînd stațiile și orele de plecare și de sosire pe un parcurs. Cui e obicinuit cu mersul trenurilor, o oprire în afară de cele prevăzute la itinerar îi dă de gîndit. CARAGIALE, M. 142.

ITINERAR s.n. Drumul pe care se desfășoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].

ITINERAR s. n. 1. traseu pe care se desfășoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium)

ITINERAR ~e n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulației vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, lat. itinerarius

itinerar n. cale de urmat spre a merge dela un loc la altul. ║ a. privitor la drumuri: măsuri itinerare.

*itinerár, -ă adj. (lat. itinerarius). Relativ la drumurĭ, la căĭ: măsurĭ itinerare. Itinerár n., pl. e, și itinerariŭ n. (lat. itinerarium). Indicațiunea unuĭ drum, planu uneĭ călătoriĭ. Carte care cuprinde acest plan saŭ descrie o călătorie.

Ortografice DOOM

itinera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. itinerez, 3 itinerează; conj. prez. 1 sg. să itinerez, 3 să itinereze

itinerar s. n., pl. itinerare

itinera (a ~) vb., ind. prez. 3 itinerează

itinerar s. n., pl. itinerare

itinerar s. n., pl. itinerare

itinerar s. n., pl. itinerare (itinerarii)

itinerariu (= itinerar) s. n. (pl. itinerarii)

itinerar

itinerar.

Sinonime

ITINERAR s. 1. v. rută. 2. v. linie.

ITINERAR s. 1. drum, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. linie, traseu. (~ aerian București-Paris.)

Intrare: itinera
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • itinera
  • itinerare
  • itinerat
  • itineratu‑
  • itinerând
  • itinerându‑
 singular plural
  • itinerează
  • itinerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • itinerez
 (să)
  • itinerez
  • itineram
  • itinerai
  • itinerasem
a II-a (tu)
  • itinerezi
 (să)
  • itinerezi
  • itinerai
  • itinerași
  • itineraseși
a III-a (el, ea)
  • itinerează
 (să)
  • itinereze
  • itinera
  • itineră
  • itinerase
plural I (noi)
  • itinerăm
 (să)
  • itinerăm
  • itineram
  • itinerarăm
  • itineraserăm
  • itinerasem
a II-a (voi)
  • itinerați
 (să)
  • itinerați
  • itinerați
  • itinerarăți
  • itineraserăți
  • itineraseți
a III-a (ei, ele)
  • itinerează
 (să)
  • itinereze
  • itinerau
  • itinerară
  • itineraseră
Intrare: itinerar
itinerar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • itinerar
  • itinerarul
  • itineraru‑
plural
  • itinerare
  • itinerarele
genitiv-dativ singular
  • itinerar
  • itinerarului
plural
  • itinerare
  • itinerarelor
vocativ singular —
plural —
intinerar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intinerar
  • intinerarul
  • intineraru‑
plural
  • intinerare
  • intinerarele
genitiv-dativ singular
  • intinerar
  • intinerarului
plural
  • intinerare
  • intinerarelor
vocativ singular —
plural —
itinerariu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • itinerariu
  • itinerariul
  • itinerariu‑
plural
  • itinerarii
  • itinerariile
genitiv-dativ singular
  • itinerariu
  • itinerariului
plural
  • itinerarii
  • itinerariilor
vocativ singular —
plural —
itinerar2 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • itinerar
  • itinerarul
  • itineraru‑
plural
  • itinerarii
  • itinerariile
genitiv-dativ singular
  • itinerar
  • itinerarului
plural
  • itinerarii
  • itinerariilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

itinerar, itineraresubstantiv neutru

  • 1. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: drum linie marșrut parcurs rută traseu
    • format_quote Pornește singur, la întîmplare sau după un itinerar precis, să caute, să întrebe. BOGZA, A. Î. 632. DLRLC
    • format_quote Itinerarul călătoriei îl știam de mult. BART, S. M. 11. DLRLC
    • 1.1. Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: orar
      • format_quote Cui e obicinuit cu mersul trenurilor, o oprire în afară de cele prevăzute la itinerar îi dă de gîndit. CARAGIALE, M. 142. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „itinerare” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3