2 definiții pentru itinera
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
itinera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. itinerez, 3 itinerează; conj. prez. 1 sg. să itinerez, 3 să itinereze
itinera (a ~) vb., ind. prez. 3 itinerează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: itinera
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)