8 definiții pentru istovitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVITÓR, -OÁRE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf. -tor.

ISTOVITÓR, -OÁRE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf. -tor.

istovitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: istovi + -tor] 1 a Care epuizează. 2 a Care distruge. 3 a Care duce ceva la bun sfârșit. 4 a Extenuant. 5 smf (Înv; d. afaceri, bani) Lichidator.

ISTOVITÓR, -OÁRE, istovitori, -oare, adj. Care istovește, care sleiește de puteri; obositor, extenuant. Muncă istovitoare.O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149.

ISTOVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care istovește; extenuant; epuizant. /a istovi + suf. ~itor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istovitór adj. m., pl. istovitóri; f. sg. și pl. istovitoáre

istovitór adj. m., pl. istovitóri; f. sg. și pl. istovitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTOVITÓR adj. v. extenuant.

ISTOVITOR adj. epuizant, extenuant, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Intrare: istovitor
istovitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istovitor
  • istovitorul
  • istovitoru‑
  • istovitoare
  • istovitoarea
plural
  • istovitori
  • istovitorii
  • istovitoare
  • istovitoarele
genitiv-dativ singular
  • istovitor
  • istovitorului
  • istovitoare
  • istovitoarei
plural
  • istovitori
  • istovitorilor
  • istovitoare
  • istovitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

istovitor

  • exemple
    • Muncă istovitoare.
      surse: DLRLC
    • O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214.
      surse: DLRLC
    • Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123.
      surse: DLRLC
    • Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Istovi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09