2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ispășit, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 237 / V: sp~ / Pl: ~iți, ~e / E: ispăși] 1 Care și-a răscumpărat greșelile prin suferință. 2 Care a executat o condamnare privativă de libertate. 3 Care suferă pentru fapte comise de alte persoane. 4 Iertat de păcate Si: mântuit. 5 (Înv) Umilit2.

ISPĂȘÍT, -Ă, ispășiți, -te, adj. 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. 2. Umilit, smerit. (Atestat în forma spășit) Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășit, -ă adj.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spășí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spășí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.

ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: esc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășí (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.

A ISPĂȘÍ ~ésc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

ispășì v. a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină: când s’o ispăși cânepa CR. [V. ispașă].

ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într’o semănătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ispășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășésc, imperf. 3 sg. ispășeá; conj. prez. 3 să ispășeáscă

ispășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășésc, imperf. 3 sg. ispășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPĂȘÍ vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

Intrare: ispășit
ispășit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispășit
  • ispășitul
  • ispășitu‑
  • ispăși
  • ispășita
plural
  • ispășiți
  • ispășiții
  • ispășite
  • ispășitele
genitiv-dativ singular
  • ispășit
  • ispășitului
  • ispășite
  • ispășitei
plural
  • ispășiți
  • ispășiților
  • ispășite
  • ispășitelor
vocativ singular
plural
spășit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spășit
  • spășitul
  • spășitu‑
  • spăși
  • spășita
plural
  • spășiți
  • spășiții
  • spășite
  • spășitele
genitiv-dativ singular
  • spășit
  • spășitului
  • spășite
  • spășitei
plural
  • spășiți
  • spășiților
  • spășite
  • spășitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ispăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispăși
  • ispășire
  • ispășit
  • ispășitu‑
  • ispășind
  • ispășindu‑
singular plural
  • ispășește
  • ispășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispășesc
(să)
  • ispășesc
  • ispășeam
  • ispășii
  • ispășisem
a II-a (tu)
  • ispășești
(să)
  • ispășești
  • ispășeai
  • ispășiși
  • ispășiseși
a III-a (el, ea)
  • ispășește
(să)
  • ispășească
  • ispășea
  • ispăși
  • ispășise
plural I (noi)
  • ispășim
(să)
  • ispășim
  • ispășeam
  • ispășirăm
  • ispășiserăm
  • ispășisem
a II-a (voi)
  • ispășiți
(să)
  • ispășiți
  • ispășeați
  • ispășirăți
  • ispășiserăți
  • ispășiseți
a III-a (ei, ele)
  • ispășesc
(să)
  • ispășească
  • ispășeau
  • ispăși
  • ispășiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spăși
  • spășire
  • spășit
  • spășitu‑
  • spășind
  • spășindu‑
singular plural
  • spășește
  • spășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spășesc
(să)
  • spășesc
  • spășeam
  • spășii
  • spășisem
a II-a (tu)
  • spășești
(să)
  • spășești
  • spășeai
  • spășiși
  • spășiseși
a III-a (el, ea)
  • spășește
(să)
  • spășească
  • spășea
  • spăși
  • spășise
plural I (noi)
  • spășim
(să)
  • spășim
  • spășeam
  • spășirăm
  • spășiserăm
  • spășisem
a II-a (voi)
  • spășiți
(să)
  • spășiți
  • spășeați
  • spășirăți
  • spășiserăți
  • spășiseți
a III-a (ei, ele)
  • spășesc
(să)
  • spășească
  • spășeau
  • spăși
  • spășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ispășit spășit

etimologie:

ispăși spăși

  • 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suferi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85.
      surse: DLRLC
    • Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159.
      surse: DLRLC
    • O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: expia
  • 2. învechit A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: