ispășit, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 237 / V: sp~ / Pl: ~iți, ~e / E: ispăși] 1 Care și-a răscumpărat greșelile prin suferință. 2 Care a executat o condamnare privativă de libertate. 3 Care suferă pentru fapte comise de alte persoane. 4 Iertat de păcate Si: mântuit. 5 (Înv) Umilit².

ISPĂȘIT, -Ă, ispășiți, -te, adj. 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. 2. Umilit, smerit. (Atestat în forma spășit) Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășit, -ă adj.

ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: ~șesc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.

* EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].

*EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].

ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spăși (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.

SPĂȘI vb. IV v. ispăși.

SPĂȘIT, -Ă adj. v. ispășit.

A ISPĂȘI ~esc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină: când s’o ispăși cânepa CR. [V. ispașă].

ispășì v. a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într’o semănătură.

ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, 3 sg. ispășește, imperf. 1 ispășeam; conj. prez. 1 sg. să ispășesc, 3 să ispășească

ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 să ispășească

ispăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășească

ispăși (conj. ispășească)

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)