3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISÓP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopŭ.

ISÓP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopŭ.

isop sm [At: PSALT. 99/24 / V: izop / Pl: ~i / E: vsl исопъ] 1 Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală (Hyssopus officinalis). 2 Plantă cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe Si: (pop) ciulin, odogaci, săpunariță (Saponaria officinalis).

ISÓP s. n. Ulei sau parfum extras din frunzele unui arbust exotic (Hyssopus officinalis). Stropiți cu isop curățitor chihlibarul. GALACTION, O. I 61. Coboară printre oameni și știe să mîngîie Și cîntecu-i se varsă ca rîuri de isop. MACEDONSKI, O. I 109.

ISÓP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopŭ <gr.).

ISÓP ~uri n. Substanță uleioasă și aromată extrasă din frunzele unui arbust exotic, folosită în industria alimentară și în medicină. /<sl. isopu

isop m. plantă aromatică din familia labiatelor (Hyssopus).

isóp m. (vsl. isopu, gr. ῾yssopos, d. ebr. izob; lat. hyssópus și -um, fr. hysope, maĭ vechĭ hyssope). O plantă neidentificată, pomenită în biblie ca foarte mică și care se întrebuința la făcut fiștoace (ca și busuĭocu, cu care se înrudește): De la cedru pînă la isop, de la vlădică pînă la opincă. Stropi-mă-veĭ cu isop, și mă voĭ curăți (Ps. 51, 9). Bot. Un copăcel labiat aromatic care se întrebuința odată în medicină (hyssópus officinális). V. melisă, mintă și săpun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

isóp (isópi), s. m.1. Hisop, arbust (Hyssopus officinalis). – 2. Săpunăriță (Saponaria officinalis). – Mr. isop. Gr. ὔσσωπον, în parte prin intermediul sl. isopŭ. Sec. XVI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISÓP (< sl.) s. m. Arbust odorant, de dimensiuni mici, din familia labiatelor, originar din regiunea mediteraneană, cu frunze opuse, liniar-alungite, flori albastru închis, rar roșii sau albe, cultivat ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). Partea supraterană (exclusiv tulpinile lignificate) conține un ulei eteric, herba hyssopi este folosit pentru ceai în tratarea tusei, a bolilor de plămâni și a reumatismului.

HYSSOPUS L., ISOP, fam. Labiatae. Gen cu o singură specie: Hyssopus officinalis L., originară din Europa, arbust mic, odorant, melifer, cu frunze opuse, sesile, îngust-lanceolate, întregi, cu glande uleioase puternic aromate, tulpină lemnoasă, 0,30-1,50 m înălțime, ramificată, scoarță maro, care se desprinde în fîșii. Flori albastre-închis, mai rar albe sau roșii (corolă cu labiul superior bilabiat, caliciul cu 15 nervuri, staminele în partea de jos arcuat distante, iar în partea de sus, paralele), în verticile, indesuite, terminale, care formează raceme, unilaterale. înflorește vara.

Intrare: Isop
nume propriu (I3)
  • Isop
Intrare: isop (bot.)
isop1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isop
  • isopul
  • isopu‑
plural
  • isopi
  • isopii
genitiv-dativ singular
  • isop
  • isopului
plural
  • isopi
  • isopilor
vocativ singular
plural
Intrare: isop (substanță)
isop2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isop
  • isopul
  • isopu‑
plural
  • isopuri
  • isopurile
genitiv-dativ singular
  • isop
  • isopului
plural
  • isopuri
  • isopurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

isop (bot.)

  • 1. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

isop (substanță)

  • 1. Ulei sau parfum extras din frunzele unui arbust exotic.
    surse: DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Stropiți cu isop curățitor chihlibarul. GALACTION, O. I 61.
      surse: DLRLC
    • Coboară printre oameni și știe să mîngîie Și cîntecu-i se varsă ca rîuri de isop. MACEDONSKI, O. I 109.
      surse: DLRLC

etimologie: