isóp m. (vsl. isopu, gr. ῾yssopos, d. ebr. izob; lat. hyssópus și -um, fr. hysope, maĭ vechĭ hyssope). O plantă neidentificată, pomenită în biblie ca foarte mică și care se întrebuința la făcut fiștoace (ca și busuĭocu, cu care se înrudește): De la cedru pînă la isop, de la vlădică pînă la opincă. Stropi-mă-veĭ cu isop, și mă voĭ curăți (Ps. 51, 9). Bot. Un copăcel labiat aromatic care se întrebuința odată în medicină (hyssópus officinális). V. melisă, mintă și săpun.