isop sm [At: PSALT. 99/24 / V: izop / Pl: ~i / E: vsl исопъ] 1 Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală (Hyssopus officinalis). 2 Plantă cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe Si: (pop) ciulin, odogaci, săpunariță (Saponaria officinalis).

ISOP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopŭ <gr.).

isop m. plantă aromatică din familia labiatelor (Hyssopus).

isóp m. (vsl. isopu, gr. ῾yssopos, d. ebr. izob; lat. hyssópus și -um, fr. hysope, maĭ vechĭ hyssope). O plantă neidentificată, pomenită în biblie ca foarte mică și care se întrebuința la făcut fiștoace (ca și busuĭocu, cu care se înrudește): De la cedru pînă la isop, de la vlădică pînă la opincă. Stropi-mă-veĭ cu isop, și mă voĭ curăți (Ps. 51, 9). Bot. Un copăcel labiat aromatic care se întrebuința odată în medicină (hyssópus officinális). V. melisă, mintă și săpun.

isop s. m., pl. isopi

isop s. m., pl. isopi

isop s. m., pl. isopi

isop (isopi), s. m. – 1. Hisop, arbust (Hyssopus officinalis). – 2. Săpunăriță (Saponaria officinalis). – Mr. isop. Gr. ὔσσωπον, în parte prin intermediul sl. isopŭ. Sec. XVI.

ISÓP (< sl.) s. m. Arbust odorant, de dimensiuni mici, din familia labiatelor, originar din regiunea mediteraneană, cu frunze opuse, liniar-alungite, flori albastru închis, rar roșii sau albe, cultivat ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). Partea supraterană (exclusiv tulpinile lignificate) conține un ulei eteric, herba hyssopi este folosit pentru ceai în tratarea tusei, a bolilor de plămâni și a reumatismului.

HYSSOPUS L., ISOP, fam. Labiatae. Gen cu o singură specie: Hyssopus officinalis L., originară din Europa, arbust mic, odorant, melifer, cu frunze opuse, sesile, îngust-lanceolate, întregi, cu glande uleioase puternic aromate, tulpină lemnoasă, 0,30-1,50 m înălțime, ramificată, scoarță maro, care se desprinde în fîșii. Flori albastre-închis, mai rar albe sau roșii (corolă cu labiul superior bilabiat, caliciul cu 15 nervuri, staminele în partea de jos arcuat distante, iar în partea de sus, paralele), în verticile, indesuite, terminale, care formează raceme, unilaterale. înflorește vara.