3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCĂLÍT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

ISCĂLÍT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

ISCĂLÍT2, -Ă, iscăliți, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poartă iscălitura autorului sau emitentului. – V. iscăli.

ISCĂLÍT2, -Ă, iscăliți, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poartă iscălitura autorului sau emitentului. – V. iscăli.

iscălit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: iscăli] Iscălire.

iscălit2, ~ă a [At: PRAVILA (1814), 42/11 / Pl: ~iți, ~e / E: iscăli] 1 (D. persoane) Subscris. 2 (D. texte, documente, acte) Care poartă semnătura autorului sau emitentului.

ISCĂLÍT, -Ă, iscăliți, -te, adj. 1. (Despre texte, documente) Care poartă iscălitura autorului. Adeverință iscălită. 2. (Despre oameni) Al cărui nume este scris sub textul unui act oficial, al unei scrisori etc.; semnat. ♦ (Substantivat, articulat; învechit) Subsemnatul. Cu dreptate Iscălitul versuiește. CONACHI, P. 79.

ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. – Cf. sl. iskaljati, iskalu.

ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. – Cf. sl. iskaljati, iskalu.

iscăli vtir [At: GCR I, 76/3 / Pzi: ~lesc / E: vsl искалꙗти, искалъ] 1-3 A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. pentru a întări, a autentifica etc. Si: a (se) semna.

ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și scrie numele sub textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. (în semn de încuviințare, de recunoaștere, de admitere); a semna, a-și pune semnătura. Iscălim în cartea groasă a muzeului care poartă pe fiecare pagină impresii, însemnări, zeci și zeci de iscălituri. STANCU, U.R.S.S. 201. Iară el, Isaiia Teodorescu se iscălea. CREANGĂ, A. 135. Ei, fie! dacă-i așa... Iaca iscălesc. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ Tranz. (Complementul indică textul sau documentul în discuție) Îl făcuseră... să iscălească... polițe. C. PETRESCU, Î. II 238. Mi-au spus curat că nu vor să iscălească raportul, pînă ce nu li s-o da cîte o mie de franci. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. Vodă a iscălit constituția, văzîndu-se silit de popor. GHICA, A. 39.

A ISCĂLÍ ~ésc 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A autentifica prin iscălitură; a adeveri prin semnătură; a semna. 2. intranz. A pune iscălitura sub un text, într-un registru sau într-un act oficial; a semna. /<sl. iskaljati, iskalu

iscălì v. a semna, a subscrie. [Slav. ISKALĬAȚI, a mânji: în vremile trecute, iscălitura celor ce nu știau carte se făcea prin punerea mâinii, a degetului sau a peceții; și mai târziu, pentru țărani a iscăli, mai cu seamă cu slove, era a pune talpa gâștii pe hârtie].

iscălésc v. tr. (vsl. iskalŭ, am cercetat, orĭ iskalĭati, a mînji, ca oameniĭ care, neștiind carte, iscălesc mînjind puțin hîrtia cu degetu pus în cerneală). Semnez, subsemnez, subscriŭ: a iscăli o scrisoare, o poliță. V. refl. Îmĭ scriŭ numele: proștiĭ se iscălesc pe toate zidurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iscălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscălésc, imperf. 3 sg. iscăleá; conj. prez. 3 să iscăleáscă

iscălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscălésc, imperf. 3 sg. iscăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. iscăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCĂLÍT adj. semnat, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)

ISCĂLIT s. iscălire, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)

ISCĂLIT adj. semnat, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)

arată toate definițiile

Intrare: iscălit (adj.)
iscălit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscălit
  • iscălitul
  • iscălitu‑
  • iscăli
  • iscălita
plural
  • iscăliți
  • iscăliții
  • iscălite
  • iscălitele
genitiv-dativ singular
  • iscălit
  • iscălitului
  • iscălite
  • iscălitei
plural
  • iscăliți
  • iscăliților
  • iscălite
  • iscălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: iscălit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscălit
  • iscălitul
  • iscălitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iscălit
  • iscălitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iscăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iscăli
  • iscălire
  • iscălit
  • iscălitu‑
  • iscălind
  • iscălindu‑
singular plural
  • iscălește
  • iscăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iscălesc
(să)
  • iscălesc
  • iscăleam
  • iscălii
  • iscălisem
a II-a (tu)
  • iscălești
(să)
  • iscălești
  • iscăleai
  • iscăliși
  • iscăliseși
a III-a (el, ea)
  • iscălește
(să)
  • iscălească
  • iscălea
  • iscăli
  • iscălise
plural I (noi)
  • iscălim
(să)
  • iscălim
  • iscăleam
  • iscălirăm
  • iscăliserăm
  • iscălisem
a II-a (voi)
  • iscăliți
(să)
  • iscăliți
  • iscăleați
  • iscălirăți
  • iscăliserăți
  • iscăliseți
a III-a (ei, ele)
  • iscălesc
(să)
  • iscălească
  • iscăleau
  • iscăli
  • iscăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscălit (adj.)

etimologie:

  • vezi iscăli
    surse: DEX '09 DEX '98

iscălit (s.n.)

etimologie:

  • vezi iscăli
    surse: DEX '98 DEX '09

iscăli

  • 1. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna.
    exemple
    • Iscălim în cartea groasă a muzeului care poartă pe fiecare pagină impresii, însemnări, zeci și zeci de iscălituri. STANCU, U.R.S.S. 201.
      surse: DLRLC
    • Iară el, Isaiia Teodorescu se iscălea. CREANGĂ, A. 135.
      surse: DLRLC
    • Ei, fie! dacă-i așa... Iaca iscălesc. ALECSANDRI, T. I 320.
      surse: DLRLC
    • Îl făcuseră... să iscălească... polițe. C. PETRESCU, Î. II 238.
      surse: DLRLC
    • Mi-au spus curat că nu vor să iscălească raportul, pînă ce nu li s-o da cîte o mie de franci. VLAHUȚĂ, O. A. III 8.
      surse: DLRLC
    • Vodă a iscălit constituția, văzîndu-se silit de popor. GHICA, A. 39.
      surse: DLRLC

etimologie: