ISCĂLIT, -Ă, iscăliți, -te, adj. 1. (Despre texte, documente) Care poartă iscălitura autorului. Adeverință iscălită. 2. (Despre oameni) Al cărui nume este scris sub textul unui act oficial, al unei scrisori etc.; semnat. ♦ (Substantivat, articulat; învechit) Subsemnatul. Cu dreptate Iscălitul versuiește. CONACHI, P. 79.