12 definiții pentru irascibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irascibil, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 278 / Pl: ~i, ~e / E: fr irascible, lat irascibilis] Care se supără, se înfurie ușor Si: iritabil.

IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se înfurie ușor, iute la mînie, iritabil. V. arțăgos. Găini și rațe, îngîmfați cocoși... emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93.

IRASCÍBIL, -Ă adj. Care se înfurie ușor; mânios, supărăcios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis].

IRASCÍBIL, -Ă adj. care se înfurie ușor; iritabil. (< fr. irascible, lat. irascibilis)

IRASCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; iritabil. /<fr. irascible, lat. irascibilis

irascibil a. iute la mânie, care se înfurie ușor.

*irascíbil, -ă adj. (lat. irascibilis). Supărăcĭos, ĭute la mînie. V. iritabil, ghimpos, mînios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile

irascíbil adj. m., pl. irascíbili, f. sg. irascíbilă, pl. irascíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRASCÍBIL adj. v. nervos.

IRASCIBIL adj. iritabil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

Intrare: irascibil
irascibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irascibil
  • irascibilul
  • irascibilu‑
  • irascibilă
  • irascibila
plural
  • irascibili
  • irascibilii
  • irascibile
  • irascibilele
genitiv-dativ singular
  • irascibil
  • irascibilului
  • irascibile
  • irascibilei
plural
  • irascibili
  • irascibililor
  • irascibile
  • irascibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irascibil

  • 1. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iritabil mânios nervos supărăcios un exemplu
    exemple
    • Găini și rațe, îngîmfați cocoși... emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93.
      surse: DLRLC

etimologie: