12 definiții pentru „irascibil”   declinări

IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se înfurie ușor, iute la mînie, iritabil. V. arțăgos. Găini și rațe, îngîmfați cocoși... emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93.

irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile

irascíbil adj. m., pl. irascíbili, f. sg. irascíbilă, pl. irascíbile

IRASCÍBIL adj. v. nervos.

IRASCÍBIL, -Ă adj. Care se înfurie ușor; mânios, supărăcios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis].

IRASCÍBIL, -Ă adj. care se înfurie ușor; iritabil. (< fr. irascible, lat. irascibilis)

IRASCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; iritabil. /<fr. irascible, lat. irascibilis

irascibil a. iute la mânie, care se înfurie ușor.

*irascíbil, -ă adj. (lat. irascibilis). Supărăcĭos, ĭute la mînie. V. iritabil, ghimpos, mînios.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IRASCÍBIL adj. iritabil, nervos, supărăcios, (rar) surescitábil, (pop.) rînzós, (înv. și reg.) necăjiciós, sunducós, (înv.) sîngerós, sîngiós, (fam.) nevricós. (Fire ~.)