2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iradiere sf [At: DA ms / V: ~iare[1] / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: iradia] 1 Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. Si: iradiație (1). 2 Împrăștiere dintr-un punct central în toate părțile. 3 Cădere a radiațiilor pe suprafața unui corp. 4-5 Iradiație (4-5). 6 (Med; Fzl) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. 7 (Îs) ~ dureroasă Propagare a durerii de-a lungul unui nerv. corectată

  1. Var. incorect tipărită în original: iare LauraGellner

IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia.

IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia.

IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei; împrăștiere, răspîndire a luminii, a căldurii etc. dintr-un anumit punct în toate direcțiile. – Pronunțat: -di-e-.

IRADIÉRE s.f. Acțiunea de a iradia; iradiație. ♦ Expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ Expunere a organismului acțiunii unor radiații ionizante în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. ♦ Difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. [Pron. -di-e. / < iradia].

IRADIÉRE s. f. 1. acțiunea de a iradia. 2. expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. 3. expunere a organismului la acțiunea unor radiații ionizante, în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. 4. difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. (< iradia)

IRADIÉRE ~i f. 1) v. A IRADIA și A SE IRADIA. 2) Expunere a organismului acțiunii unor radiații (în scop terapeutic sau ca diagnostic). /v. a iradia

iradia [At: JAR, E. 131 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr irradier, lat irradiare] 1-2 vti A împrăștia raze de lumină, de căldură etc. Si: a (se) propaga. 3-4 vti (Pan) A (se) răspândi dintr-un punct central în toate părțile. 5 vi (D. radiații) A cădea pe suprafața unui corp. 6-7 vti (Fig) A radia. 8-9 vtr A (se) expune unei radiații (periculoase).

IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.

IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.

IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. A trimite radiații (lumină, căldură) asupra unui corp. Soarele iradiază pămîntul cu lumină. – Pronunțat: -di-a.

IRADIÁ vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].

IRADIÁ vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr. irradier, lat. irradiare)

A IRADIÁ ~éz tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare

A SE IRADIÁ pers. 3 se iradiáză intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare

iradiare f. 1. emisiunea razelor luminoase; 2. mișcare dela centru la circumferență, într’un corp organizat.

*iradiéz v. intr. (lat. irradiare, d. radius, rază. V. radiez). Mă propag în formă de raze.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iradiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri

iradiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri

iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)

arată toate definițiile

Intrare: iradiere
  • silabație: -di-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iradiere
  • iradierea
plural
  • iradieri
  • iradierile
genitiv-dativ singular
  • iradieri
  • iradierii
plural
  • iradieri
  • iradierilor
vocativ singular
plural
iradiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iradiare
  • iradiarea
plural
  • iradieri
  • iradierile
genitiv-dativ singular
  • iradieri
  • iradierii
plural
  • iradieri
  • iradierilor
vocativ singular
plural
Intrare: iradia
  • silabație: -di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iradia
  • iradiere
  • iradiat
  • iradiatu‑
  • iradiind
  • iradiindu‑
singular plural
  • iradia
  • iradiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iradiez
(să)
  • iradiez
  • iradiam
  • iradiai
  • iradiasem
a II-a (tu)
  • iradiezi
(să)
  • iradiezi
  • iradiai
  • iradiași
  • iradiaseși
a III-a (el, ea)
  • iradia
(să)
  • iradieze
  • iradia
  • iradie
  • iradiase
plural I (noi)
  • iradiem
(să)
  • iradiem
  • iradiam
  • iradiarăm
  • iradiaserăm
  • iradiasem
a II-a (voi)
  • iradiați
(să)
  • iradiați
  • iradiați
  • iradiarăți
  • iradiaserăți
  • iradiaseți
a III-a (ei, ele)
  • iradia
(să)
  • iradieze
  • iradiau
  • iradia
  • iradiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iradiere iradiare

  • 1. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei; împrăștiere, răspîndire a luminii, a căldurii etc. dintr-un anumit punct în toate direcțiile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iradiație
    • 1.1. fizică Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. medicină Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. medicină fiziologie Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.4.1. Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi iradia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

iradia

etimologie: