iradiere sf [At: DA ms / V: ~iare^[1] / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: iradia] 1 Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. Si: iradiație (1). 2 Împrăștiere dintr-un punct central în toate părțile. 3 Cădere a radiațiilor pe suprafața unui corp. 4-5 Iradiație (4-5). 6 (Med; Fzl) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. 7 (Îs) ~ dureroasă Propagare a durerii de-a lungul unui nerv. corectat(ă)

IRADIERE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei; împrăștiere, răspîndire a luminii, a căldurii etc. dintr-un anumit punct în toate direcțiile. – Pronunțat: -di-e-.

IRADIERE s.f. Acțiunea de a iradia; iradiație. ♦ Expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ Expunere a organismului acțiunii unor radiații ionizante în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. ♦ Difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. [Pron. -di-e. / < iradia].

IRADIERE s. f. 1. acțiunea de a iradia. 2. expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. 3. expunere a organismului la acțiunea unor radiații ionizante, în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. 4. difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. (< iradia)

IRADIERE ~i f. 1) v. A IRADIA și A SE IRADIA. 2) Expunere a organismului acțiunii unor radiații (în scop terapeutic sau ca diagnostic). /v. a iradia

iradia [At: JAR, E. 131 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr irradier, lat irradiare] 1-2 vti A împrăștia raze de lumină, de căldură etc. Si: a (se) propaga. 3-4 vti (Pan) A (se) răspândi dintr-un punct central în toate părțile. 5 vi (D. radiații) A cădea pe suprafața unui corp. 6-7 vti (Fig) A radia. 8-9 vtr A (se) expune unei radiații (periculoase).

iradiare sf vz iradiere

IRADIA, iradiez, vb. I. Tranz. A trimite radiații (lumină, căldură) asupra unui corp. Soarele iradiază pămîntul cu lumină. – Pronunțat: -di-a.

IRADIA vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].

IRADIA vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr. irradier, lat. irradiare)

A SE IRADIA pers. 3 se iradiază intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare

A IRADIA ~ez tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare

iradiare f. 1. emisiunea razelor luminoase; 2. mișcare dela centru la circumferență, într’un corp organizat.

*iradiéz v. intr. (lat. irradiare, d. radius, rază. V. radiez). Mă propag în formă de raze.

iradiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. iradierii; pl. iradieri

iradiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradierii; pl. iradieri

iradiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. iradierii; pl. iradieri

iradia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. iradiez (desp. -di-ez), 3 iradiază, 1 pl. iradiem; conj. prez. 1 sg. să iradiez, 3 să iradieze; ger. iradiind (desp. -di-ind) corectat(ă)

iradia (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiază, 1 pl. iradiem (-di-em); conj. prez. 3 să iradieze; ger. iradiind (-di-ind)

iradia vb. radia

iradia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. iradiază, 1 pl. iradiem, ger. iradiind)

IRADIERE s. v. iradiație.