IRADIAȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiune s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.

iradiație sf [At: MDT / V: (înv) ~iune / P: ~di-a~ / Pl: ~ii / E: fr irradiation, lat irradiatio] 1 Iradiere (1). 2 (Fiz) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. 3 (Pex) Fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. 4 (Med) Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice Si: iradiere (4). 5 (Med) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, în scopuri terapeutice Si: iradiere (5).

IRADIAȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiațiune s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.

IRADIAȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze (de lumină, de căldură etc.); p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de un izvor. – Pronunțat: -di-a-.

IRADIAȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiațiune s.f. / cf. fr. irradiation].

IRADIAȚIE s. f. emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă. (< fr. irradiation, lat. irradiato)

IRADIAȚIE ~i f. Răspândire radială a razelor (de lumină, de căldură) emise de o sursă. [G.-D. iradiației; Sil. -di-a-ți-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis^[1]

IRADIAȚIUNE s. f. v. iradiație.

iradiațiune sf vz iradiație

IRADIAȚIUNE s. f. v. iradiație.

IRADIAȚIUNE s.f. v. iradiație.

*iradiațiúne f. (lat. irradiátio, -ónis. V. radiațiune). Emisiune de raze luminoase. Efuziunea luminiĭ în prejuru unuĭ corp luminos (ca stelele), ceĭa ce face ca acest corp să pară maĭ mare. Fig. Într’un corp organizat, ramificarea fibrelor, vaselor saŭ mișcărilor vitale de la un punct central la circumferență. – Și -áție.

iradiație (desp. -di-a-ți-e) s. f., art. iradiația (desp. -ți-a), g.-d. art. iradiației; pl. iradiații, art. iradiațiile (desp. -ți-i-)

iradiație (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiația (-ți-a), g.-d. art. iradiației; pl. iradiații, art. iradiațiile (-ți-i-)

iradiație s. f., art. iradiația (sil. -ți-a), g.-d. art. iradiației; pl. iradiații, art. iradiațiile (sil. -ți-i-)^[1]

IRADIAȚIE s. (FIZ.) iradiere.^[1]