2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOTECÁT, -Ă, ipotecați, -te, adj. (Despre un bun imobil) Grevat de o ipotecă. – V. ipoteca.

IPOTECÁT, -Ă, ipotecați, -te, adj. (Despre un bun imobil) Grevat de o ipotecă. – V. ipoteca.

ipotecat2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 446 / V: (înv) h~ / Pl: ~ați, ~e / E: ipoteca] (D. un bun imobil) Grevat de o ipotecă.

ipotecat1 sn [At: DA ms / V: (înv) h~ / Pl: (rar) ~uri / E: ipoteca] 1-2 Ipotecare (1-2).

IPOTECÁT, -Ă, ipotecați, -te, adj. (În economia capitalistă) Grevat de o ipotecă. Imobil ipotecat.

IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.

IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.

ipoteca vt [At: HAMANGIU, C. C. 440 / V: (înv) h~ / Pzi: ~chez / E: fr hypothéquer] A supune un bun imobil unei ipoteci.

IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă, cu privire la bunuri imobile) A da în garanție la contractarea unui împrumut, printr-un act legal, încheiat de părți în fața autorităților judiciare. Și-a ipotecat moșia.

IPOTECÁ vb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. hypothéquer].

IPOTECÁ vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypothéquer)

A IPOTECÁ ~chéz tranz. (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypothéquer

ipotecà v. 1. a supune la ipotecă; 2. a da drept ipotecă.

*ipotechéz, a -cá v. tr. (d. ipotecă; fr. hypothéquer). Jur. Pun ipotecă: șĭ-a ipotecat casa ca să capete banĭ cu împrumut. Fig. Angajez, leg: a ipoteca viitoru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipotecá (a ~) vb., ind. prez. 3 ipotecheáză

ipotecá vb., ind. prez. 1 sg. ipotechéz, 3 sg. și pl. ipotecheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ipotechéze

ipoteca (ind. prez. 3 sg. și pl. ipotechează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IPOTECÁT adj. (JUR.) (pop.) zălogit. (Imobil ~.)

IPOTECAT adj. (JUR.) (pop.) zălogit. (Imobil ~.)

IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)

IPOTECA vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)

Intrare: ipotecat
ipotecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipotecat
  • ipotecatul
  • ipotecatu‑
  • ipoteca
  • ipotecata
plural
  • ipotecați
  • ipotecații
  • ipotecate
  • ipotecatele
genitiv-dativ singular
  • ipotecat
  • ipotecatului
  • ipotecate
  • ipotecatei
plural
  • ipotecați
  • ipotecaților
  • ipotecate
  • ipotecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ipoteca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ipoteca
  • ipotecare
  • ipotecat
  • ipotecatu‑
  • ipotecând
  • ipotecându‑
singular plural
  • ipotechea
  • ipotecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ipotechez
(să)
  • ipotechez
  • ipotecam
  • ipotecai
  • ipotecasem
a II-a (tu)
  • ipotechezi
(să)
  • ipotechezi
  • ipotecai
  • ipotecași
  • ipotecaseși
a III-a (el, ea)
  • ipotechea
(să)
  • ipotecheze
  • ipoteca
  • ipotecă
  • ipotecase
plural I (noi)
  • ipotecăm
(să)
  • ipotecăm
  • ipotecam
  • ipotecarăm
  • ipotecaserăm
  • ipotecasem
a II-a (voi)
  • ipotecați
(să)
  • ipotecați
  • ipotecați
  • ipotecarăți
  • ipotecaserăți
  • ipotecaseți
a III-a (ei, ele)
  • ipotechea
(să)
  • ipotecheze
  • ipotecau
  • ipoteca
  • ipotecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ipotecat

etimologie:

  • vezi ipoteca
    surse: DEX '98 DEX '09

ipoteca

etimologie: