2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocóndru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocóndru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

ipocondru1, ~ă a, smf vz ipohondru

ipohondru, ~ă [At: GHICA, ap. CADE / V: h~, ~oco~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr hypocondre] 1-2 smf, a (Persoană) care este preocupată excesiv de starea sănătății sale. 3-4 smf, a (Persoană) care crede că suferă de o boală pe care nu o are în realitate. 5 a (Înv; imp) Melancolic.

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj. (Despre oameni) Care suferă de ipohondrie, care se preocupă peste măsură de starea sănătății sale, care își închipuie că are tot felul de boli și își exagerează suferințele. – Variantă: ipocóndru, -ă (GHICA, S. 67) adj.

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. v. ipohondru.

IPOHÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].

IPOHÓNDRU, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ipohondrie. (< fr. hypocondre)

IPOHÓNDRU ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri, art. ipohondrii; adj. f., s. f. ipohondră, pl. ipohondre

ipohóndru adj. m., s. m., art. ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; f. sg. ipohóndră, pl. ipohóndre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ipohóndru (ipohóndră), adj. – Care are o stare psihică morbidă caracterizată prin neliniște continuă. Fr. hypochondre, cu pronunțarea din ngr.Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boală psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII).

Intrare: ipohondră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipohondră
  • ipohondra
plural
  • ipohondre
  • ipohondrele
genitiv-dativ singular
  • ipohondre
  • ipohondrei
plural
  • ipohondre
  • ipohondrelor
vocativ singular
  • ipohondră
  • ipohondro
plural
  • ipohondrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondră
  • ipocondra
plural
  • ipocondre
  • ipocondrele
genitiv-dativ singular
  • ipocondre
  • ipocondrei
plural
  • ipocondre
  • ipocondrelor
vocativ singular
  • ipocondră
  • ipocondro
plural
  • ipocondrelor
Intrare: ipohondru (adj.)
ipohondru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrul
  • ipohondru‑
  • ipohondră
  • ipohondra
plural
  • ipohondri
  • ipohondrii
  • ipohondre
  • ipohondrele
genitiv-dativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrului
  • ipohondre
  • ipohondrei
plural
  • ipohondri
  • ipohondrilor
  • ipohondre
  • ipohondrelor
vocativ singular
plural
ipocondru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A96)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrul
  • ipocondru‑
  • ipocondră
  • ipocondra
plural
  • ipocondri
  • ipocondrii
  • ipocondre
  • ipocondrele
genitiv-dativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrului
  • ipocondre
  • ipocondrei
plural
  • ipocondri
  • ipocondrilor
  • ipocondre
  • ipocondrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ipohondru, ipohondrisubstantiv masculin
ipohondră, ipohondresubstantiv feminin
ipohondru, ipohondrăadjectiv

  • 1. (Persoană) care suferă de ipohondrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic