2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ipocrit, ~ă [At: MARCOVICI, C. 104/23 / V: hi~, sm (nob) hipocri / Pl: ~iți, ~e / E: fr hypocrite] 1-2 smf, a (Persoană) care se arată altfel decât este Si: fățarnic, prefăcut. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează fățărnicie. 3 av În mod fățarnic.

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj. (Despre persoane) Care se arată altfel (de obicei mai bun) de cum este, care simulează sentimente pe care nu le are; prefăcut, fățarnic; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește fățărnicie. Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248. ◊ (Substantivat) Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58. De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217.

IPOCRÍT, -Ă adj. Prefăcut, fățarnic. [Pl. -iți, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].

IPOCRÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) prefăcut, fățarnic, fals. (< fr. hypocrite)

IPOCRÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; fățarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite

ipocrit a. și m. fățarnic, care afectează sentimente ce nu le are.

*ipocrít, -ă adj. și s. (fr. hypocrite, it. ipócrita și ipócrito, lat. hypócrita și hypócrites, d. vgr. ῾ypokrités, d. ῾ypó, dedesupt, și krino, judec. V. critic, cern). Plin de ipocrizie, prefăcut, fățarnic: om ipocrit, aer ipocrit, un ipocrit. Adv. Cu ipocrizie. – Ca adj. și adv. se zice și ipocritic (vgr. ῾ypokritikós).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipocrít (-po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocríți; adj. f., s. f. ipocrítă, pl. ipocríte

ipocrít adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. ipocríți; f. sg. ipocrítă, pl. ipocríte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IPOCRÍT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)

IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.)

Ipocrit ≠ neprefăcut, sincer


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ipocrít (ipocrítă), adj. – Prefăcut, fățarnic. – Mr. ipucrit. Gr. ὑποϰριτής (sec. XVIII, cf. Gáldi 200) și modern din fr. hypocrite.Der. ipocrizie (var. ipucrisie), din gr. ὑποϰρισία și fr. hypocrisie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

OM IPOCRIT bulan, calpuzan, cârnățar, coardă, conte, curvă, cutră, om cu două fețe, șarlă, șulfă, taler cu două fețe, țăran flaușat.

Intrare: ipocrit (adj.)
ipocrit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-po-crit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocrit
  • ipocritul
  • ipocritu‑
  • ipocri
  • ipocrita
plural
  • ipocriți
  • ipocriții
  • ipocrite
  • ipocritele
genitiv-dativ singular
  • ipocrit
  • ipocritului
  • ipocrite
  • ipocritei
plural
  • ipocriți
  • ipocriților
  • ipocrite
  • ipocritelor
vocativ singular
plural
Intrare: ipocrit (s.m.)
  • silabație: i-po-crit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocrit
  • ipocritul
  • ipocritu‑
plural
  • ipocriți
  • ipocriții
genitiv-dativ singular
  • ipocrit
  • ipocritului
plural
  • ipocriți
  • ipocriților
vocativ singular
  • ipocritule
  • ipocrite
plural
  • ipocriților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ipocrit (adj.)

  • 1. Care se arată altfel de cum este.
  • 2. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10.
      surse: DLRLC
    • Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248.
      surse: DLRLC

etimologie:

ipocrit, -ă (persoană) ipocrit ipocrită

  • 1. Persoană care se arată altfel de cum este; om prefăcut, fățarnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 2 exemple
    exemple
    • Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58.
      surse: DLRLC
    • De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217.
      surse: DLRLC

etimologie: