3 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

INVESTIRE, investiri, s. f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. – V. investi.

INVESTIRE, investiri, s. f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. – V. investi.

ÎNVESTIRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti.

ÎNVESTIRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti.

investire sf [At: LEG. EC. PL. 186 / Pl: ~ri / E: investi] 1 (Jur; înv) Prevedere cu toate formele legale. 2 Investiție (1).

învestire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: învesti] 1 Punere a cuiva în mod oficial în posesia unui drept. 2 împuternicire dată cuiva spre a exercita o autoritate etc. 3 Confirmare într-o demnitate. 4 Prevedere a unui act public cu toate formele legale. 5 (Cmr ; imp) Alocare a unui fond într-o întreprindere. 6 (Înv) Asediere.

înveștere sf [At: PSALT. HUR, ap. DA ms / V: ~tire / Pl: ~ri / E: învește] (Înv) 1 Înveșmântare (1). 2 (Ccr) Veșmânt. 3 Împodobire. 4 Acoperire.

înveștire sf vz înveștere

INVESTIRE, investiri, s. f. Acțiunea de a investi. Investirea unui fond într-o întreprindere.

ÎNVESTIRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate etc.; confirmare, întărire într-o demnitate.

INVESTIRE s.f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. [< investi].

ÎNVESTIRE s.f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc.; confirmare într-o demnitate. [< învesti].

ÎNVESTIRE s. f. acțiunea de a învesti. ◊ împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc. ◊ confirmare într-o demnitate. (< învesti)

înveștíre f. Vechĭ. Îmbrăcăminte.

Ortografice DOOM

investire1 (plasare de capital) s. f., g.-d. art. investirii; pl. investiri

investire2 v. învestire

!învestire/investire2 (conferirea unei demnități) s. f., g.-d. art. învestirii/investirii; pl. învestiri/investiri

investire (plasament de capital) s. f., g.-d. art. investirii; pl. investiri

învestire (acțiunea de a învesti) s. f., g.-d. art. învestirii; pl. învestiri

investire s. f., g.-d. art. investirii; pl. investiri

învestire (împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o atribuție) s. f., g.-d. art. învestirii; pl. învestiri

Sinonime

INVESTIRE s. plasament, plasare. (~ a unui capital.)

ÎNVESTIRE s. 1. v. înscăunare. 2. v. împuternicire.

INVESTIRE s. plasament, plasare. (~ a unui capital.)

ÎNVESTIRE s. 1. înscăunare, întronare, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.) 2. împuternicire, învestitură. (A primit ~.)

Regionalisme / arhaisme

înveștire s.f. (înv.) V. înveștere.

Intrare: investire (capital)
investire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investire
  • investirea
plural
  • investiri
  • investirile
genitiv-dativ singular
  • investiri
  • investirii
plural
  • investiri
  • investirilor
vocativ singular
plural
Intrare: învestire / investire
învestire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestire
  • ‑nvestire
  • învestirea
  • ‑nvestirea
plural
  • învestiri
  • ‑nvestiri
  • învestirile
  • ‑nvestirile
genitiv-dativ singular
  • învestiri
  • ‑nvestiri
  • învestirii
  • ‑nvestirii
plural
  • învestiri
  • ‑nvestiri
  • învestirilor
  • ‑nvestirilor
vocativ singular
plural
investire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investire
  • investirea
plural
  • investiri
  • investirile
genitiv-dativ singular
  • investiri
  • investirii
plural
  • investiri
  • investirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înveștere
înveștire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveștire
  • ‑nveștire
  • înveștirea
  • ‑nveștirea
plural
  • înveștiri
  • ‑nveștiri
  • înveștirile
  • ‑nveștirile
genitiv-dativ singular
  • înveștiri
  • ‑nveștiri
  • înveștirii
  • ‑nveștirii
plural
  • înveștiri
  • ‑nveștiri
  • înveștirilor
  • ‑nveștirilor
vocativ singular
plural
înveștere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveștere
  • ‑nveștere
  • înveșterea
  • ‑nveșterea
plural
  • înveșteri
  • ‑nveșteri
  • înveșterile
  • ‑nveșterile
genitiv-dativ singular
  • înveșteri
  • ‑nveșteri
  • înveșterii
  • ‑nveșterii
plural
  • înveșteri
  • ‑nveșteri
  • înveșterilor
  • ‑nveșterilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

investire, investirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Investirea unui fond într-o întreprindere. DLRLC
etimologie:
  • vezi investi DEX '09 DN

învestire, învestiri / investire, investirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi învesti DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „investirea” (23 clipuri)
Clipul 1 / 23