investigat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: investiga] Care a fost cercetat.

investigație sf [At: I. IONESCU, M. 98 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr investigation, lat investigatio, -onis] Cercetare minuțioasă, făcută sistematic, cu scopul de a descoperi ceva Si: investigare, (înv) cercare (9).

investigațiune sf vz investigație

INVESTIGA, investighez, vb. I. Tranz. A face investigații; a cerceta. – Din lat., it. investigare.

INVESTIGAȚIE, investigații, s. f. Cercetare, studiere minuțioasă, pătrunzătoare, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. Scrutătorul fenomenelor vieții va urma cu aceeași seninătate investigațiile sale și nu se va lăsa să fie înrîurit de ideile preconcepute ale acelora care au proclamat falimentul științei. MARINESCU, P. A. 67. – Variantă: (învechit) investigațiune (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. II 159, I. IONESCU, M. 98) s. f.

INVESTIGA vb. I. tr. A face investigații (mai ales medicale); a cerceta. [< lat. investigare].

INVESTIGAȚIE s.f. Cercetare minuțioasă, făcută sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. ♦ (Med.) Cercetare clinică și de laborator a unui bolnav. [Gen. -iei, var. investigațiune s.f. / cf. fr. investigation, lat. investigatio].

INVESTIGAȚIUNE s.f. v. investigație.

INVESTIGAȚIE s. f. cercetare minuțioasă și sistematică făcută cu scopul de a descoperi ceva. (< fr. investigation, lat. investigatio)

A INVESTIGA ~ghez tranz. A supune unei investigații; a studia; a cerceta; a analiza; a considera. /<lat. investigare

INVESTIGAȚIE ~i f. 1) Studiu amănunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; cercetare. 2) Lucrare scrisă în care este studiat ceva amănunțit. [G.-D. investigației; Sil. -ți-e] /<fr. investigation, lat. investigatio, ~onis

investigați(un)e f. cercetare minuțioasă și stăruitoare.

*investigațiúne f. (lat. in-vestigátio, -ónis). Cercetare, urmărire: poliția a început investigațĭunile pentru descoperirea hoților. – Și -áție și -are.

investigație (desp. -ți-e) s. f., art. investigația (desp. -ți-a), g.-d. art. investigației; pl. investigații, art. investigațiile (desp. -ți-i-)

investigație (-ți-e) s. f., art. investigația (-ți-a), g.-d. art. investigației; pl. investigații, art. investigațiile (-ți-i-)

investiga vb., ind. prez. 1 sg. investighez, 3 sg. și pl. investighează

investigație s. f. (sil. -ți-e), art. investigația (sil. -ți-a), g.-d. art. investigației; pl. investigații, art. investigațiile (sil. -ți-i-)

investigație

INVESTIGA vb. 1. v. analiza. 2. (fig.) a sonda. (A ~ opinia publică.)

INVESTIGAȚIE s. 1. v. analiză. 2. v. investigare.

INVESTIGAȚIE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigare, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)