2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTARIÉRE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.

INVENTARIÉRE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.

inventariere sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 3/1 / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: inventaria] 1-3 Înregistrare în inventar (1-2, 5) Si: inventariat1 (1-3).

INVENTARIÉRE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria; înregistrare a unor bunuri în inventar și evaluarea lor. Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5. Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248. ◊ Fig. Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. – Pronunțat: -ri-e-.

INVENTARIÉRE s.f. Operația de întocmire a unui inventar. [Pron. -ri-e-. / < inventaria].

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

inventaria vt [At: DA / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: it inventariare] 1-3 A întocmi un inventar (1-2, 5) Si: (iuz) a inventaria (1-3).

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bunuri) A înregistra în inventar indicînd și valoarea obiectelor înregistrate. (Refl. pas.) O dată cu încheierea bilanțului unei întreprinderi comerciale, se inventariază și mărfurile nevîndute, aflate în magazie. – Pronunțat: -ri-a.

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].

INVENTARIÁ vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)

A INVENTARIÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar

*inventariéz v. tr. (d. inventariŭ; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventariŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inventariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. inventariérii; pl. inventariéri

inventariére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. inventariérii; pl. inventariéri

inventariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 inventariáză, 1 pl. inventariém (-ri-em); conj. prez. 3 să inventariéze; ger. inventariínd (-ri-ind)

inventariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariéz, 3 sg. și pl. inventariáză, 1 pl. inventariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventariéze; ger. inventariínd (sil. -ri-ind)

inventaria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. inventariază, 1 pl. inventariem, ger. inventariind)

inventariez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVENTARIÁ vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

INVENTARIA vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

Intrare: inventariere
inventariere substantiv feminin
  • silabație: -ri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventariere
  • inventarierea
plural
  • inventarieri
  • inventarierile
genitiv-dativ singular
  • inventarieri
  • inventarierii
plural
  • inventarieri
  • inventarierilor
vocativ singular
plural
Intrare: inventaria
  • silabație: -ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inventaria
  • inventariere
  • inventariat
  • inventariatu‑
  • inventariind
  • inventariindu‑
singular plural
  • inventaria
  • inventariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inventariez
(să)
  • inventariez
  • inventariam
  • inventariai
  • inventariasem
a II-a (tu)
  • inventariezi
(să)
  • inventariezi
  • inventariai
  • inventariași
  • inventariaseși
a III-a (el, ea)
  • inventaria
(să)
  • inventarieze
  • inventaria
  • inventarie
  • inventariase
plural I (noi)
  • inventariem
(să)
  • inventariem
  • inventariam
  • inventariarăm
  • inventariaserăm
  • inventariasem
a II-a (voi)
  • inventariați
(să)
  • inventariați
  • inventariați
  • inventariarăți
  • inventariaserăți
  • inventariaseți
a III-a (ei, ele)
  • inventaria
(să)
  • inventarieze
  • inventariau
  • inventaria
  • inventariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inventariere

  • 1. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5.
      surse: DLRLC
    • Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248.
      surse: DLRLC
    • figurat Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi inventaria
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

inventaria

etimologie: